Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Europa este pradă uneia dintre cele mai mari crize din istoria recentă. Doi ani de pandemie și carantine, o monedă comună, euro, în scădere vertiginoasă, un război în estul continentului și colac peste pupăză, o criză energetică pe care majoritatea analiștilor o văd a avea consecințe catastrofale la iarnă.
Totuși, dacă privim mai atent cel puțin situația energetică lucrurile nu par atât de implacabile. Desigur, există un război cu niște sancțiuni impuse Rusiei și cu posibilitatea ca Moscova să închidă robinetul de gaze Bătrânului Continent chiar la începutul iernii. Există și remediul deloc plăcut al reducerii consumului în Europa, vehiculat din ce în ce mai des și deja aplicat parțial ici-colo. Dar aceasta nu e în fapt o soluție, pentru o populație obișnuită cu un anumit confort și nici nu va rezolva problema companiilor dependente de gaz. A reduce consumul de gaz s-ar putea să nu fie suficient pentru multe firme care se vor vedea puse în situația de a-și închide porțile. Iar asta înseamnă șomaj, oameni fără venituri în mijlocul iernii, presiune pe bugetul public, nemulțumire socială, etc. Și asta în condițiile unei inflații galopante. E o posibilitate destul de plauzibilă și a fost vehiculată printre alții de șeful celei mai mari companii chimice din lume, BASF.
A acuza în context Rusia că încearcă să se folosească de arma gazului pare comod dar nu e în realitate foarte cinstit. Europa, de pildă, este cea care a impus sancțiuni prin care a respins achiziționare de petrol și produse petroliere rusești. Principalele venituri ale Rusiei provin din vânzarea resurselor energetice, petrol, gaz și cărbune, în special către Europa. Acum, Europa a impus un embargo de facto pentru petrolul și produsele petroliere rusești, dar se plânge că Rusia ar putea decide să întrerupă furnizarea de gaze. Oricât de condamnabile ar fi acțiunile Moscovei în Ucraina, e complet nerezonabil a te aștepta ca după ce i s-au impus sancțiuni economice extrem de împovărătoare, inclusiv în ceea ce privește petrolul, Rusia să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. După cum remarca un analist, liderii europeni par să spună „e de neconceput ca noi să cumpărăm petrol de la ruși, dar este în același timp de neconceput ca rușii să nu ne vândă nouă gaz.”
Despre politica ecologistă europeană din ultimele două decenii, care au distrus siguranța energetică a continentului, nu are sens să mai vorbim acum.
Însă, e musai de subliniat ipocrizia decidenților politici europeni, care, în pofida retoricii războinice pretins virtuoase, dar foarte găunoasă, continuă să se aprovizioneze cu petrol rusesc, deși pretind că nu o fac.
Europa, în pofida declarațiilor și sancțiunilor, achiziționează în continuare petrol rusesc doar că nu o mai face direct și la un preț scăzut, ci o face indirect și la un preț mai mare, în special din India, care și-a crescut proporția de petrol rusesc achiziționat de la 1% la 18%. După cum bine se știe, capacitatea de rafinare din Europa și America a scăzut în ultimii doi ani cu aproximativ 20%, ceea ce face ca mare parte din petrolul mondial să fie rafinat în India și, în genera, Orient. Așadar, India și-a mărit considerabil achizițiile de petrol rusesc, pe care îl rafinează iar apoi îl exportă fără niciun fel de probleme către Europa.
Însă, petrolul rusesc nu este importat doar indirect, ci și direct. După ce sancțiunile împotriva petrolului rusesc se vor aplica, petrolul rusesc va putea intra direct, de pildă, în Marea Britanie prin Caspian Pipeline Consortium, o companie în care gigantul ExxonMobil deține o participație semnificativă și în care petrolul provine în principal din Kazahstan. Cu toate acestea, în conducta respectivă este injectat și petrol rusesc provenit de la compania energetică rusă Stavropolneftgaz. Un purtător de cuvânt al ExxonMobil a declarat pentru The Times că gigantul energetic susține sancțiunile și le aplică. „De la începutul invaziei nu au existat livrări de petrol cu originea în Rusia la rafinăria noastră din Fawley (Marea Britanie) și nici nu sunt programate astfel de livrări.” Cu toate acestea, compania a refuzat să comenteze dacă va accepta să continue aprovizionările cu petrol de origine rusească, chiar dacă parte a unui amestec certificat ca fiind din Kazakhstan.
În aceeași ordine de idei, nu mai departe de săptămâna aceasta, Canada a anunța că va încălca sancțiunile rusești și va da drumul unei turbine de gaz necesare pentru funcționarea conductei de gaz Nord Stream 1, aflată acum în revizie,și care asigură principalul canal de livrări de gaze în Europa. Săptămâna trecută, Reuters susținea că Moscova a picat de acord să crească livrările de gaz în Europa și să prevină astfel o criză energetică, dacă va primi acea turbină.
Ceea ce reiese destul de clar din toate aceste evenimente este că Europa nu are de ales și trebuie să încalce sancțiunile pe care chiar ea le-a impus, din lipsa unei alternative. Pericolul cel mare, dincolo de o criză energetică majoră, este decredibilizarea liderilor europeni, care s-au angajat într-un joc de cărți periculos neavând practic niciun atu în mână.
