fbpx

Va fi lovită piața alimentară globală de o furtună perfectă?

Răul pe care invazia rusească în Ucraina l-a produs lanțului global de aprovizionare cu hrană pare să fie chiar mai mare decât s-au temut mulți. Există previziuni după care producția agricolă a Ucrainei îndreptată spre export va fi la jumătate. Criza de îngrășăminte, exacerbată de asemenea de război, amenință să reducă recoltele. Dacă mai adăugăm și secetă, nu e de mirare că Organizația Națiunilor Unite pentru Hrană și Agricultură avertizează că „e nevoie de acțiuni umanitare țintite pentru a salva vieți în 20 de locuri critice” pe care le-a identificat.

Mai mult,, India s-a decis acum să-și suspende pe termen nedefinit exporturile de grâu. Pentru „a-și asigura securitatea hranei domestice”, deși există anumite excepții pentru unele țări. Acesta este și rezultatul valului de căldură care a lovit India și care va duce la pierderea a mai bine de 15% din recolte. Și nu mai departe de acum câteva săptămâni lumea se aștepta ca țări precum India să atenueze problemele din lanțul de aprovizionare cu hrană de la nivel mondial.

Javier Blas, analist de energie și mărfuri la Bloomberg Energy, a comentat: „Principala mea îngrijorare este că lumea va copia politicile Indiei. Nu doar în privința grâului (și a porumbului), dar și mai important în ceea ce privește orezul. Dacă exportatorii de orez se panichează (deși nu au motive mulțumită unei producții record) și fac același lucru, atunci securitatea alimentară globală se prăbușește.”

Furtuna perfectă

Peste tot în lume, mărfurile au crescut deja cu 23% într-un singur an, ca urmare evident a politicilor Covid ca și a tipăririi de bani. Nu se întrevede nicio schimbare imediată la orizont.

În fapt, după cum s-a exprimat Abdolreza Abbassian, oficial al Organizației Națiunilor Unite pentru Hrană și Agricultură „pericolul principal este în 2002-2023, când vor cădea guverne.”

Înainte de război, Ucraina furniza 11% din grâul comercializat la nivel mondial, 15% din orz, 17% din porumb, 46% din floarea soarelui și semințe de floarea soarelui, acesta fiind motivul pentru care supermarketurile din Franța, Marea Britanie și alte țări au restricționat vânzările de ulei vegetal. Aproximativ 30% din terenul ucrainean este ocupat în prezent, nesigur sau prea devastat pentru a fi cultivat, așa că e vorba de o provocare masivă.

În plus, China a început să strângă mult mai multe recolte decât o făcea, au apărut restricții la vita argentiniană și la îngrășămintele rusești, iar țări precum Kazakhstan și Serbia au impus deja sancțiuni similare chiar înainte de război.

Rolul politicilor anti-defrișare ale UE

Un al element important îl reprezintă decizia Indoneziei de a stopa exporturile de ulei de palmier, un ingredient vital pentru lanțul de aprovizionare cu hrană global. UE și-a planificat să impună restricții mult mai puternice în ceea ce privește importul de ulei de palmier, motivând defrișările.

Abordarea Uniunii este totuși problematică. Aproximativ 85% din producția de ulei de palmier provine din Indonezia și Malaezia. Institutul pentru Resurse Mondiale, o organizație independentă, a identificat recent Indonezia și Malaezia ca fiind „locuri care ne dau speranță în ceea ce privește pădurile”. Defrișările sunt evident o problemă, dar potrivit FAO, defrișările din Asia nu sunt la fel de problematice precum cele din Africa și America de Sud.

O abordare mai bună și mai țintită ar fi – așa cum a sugerat de altfel și World Wildlife Fund (WWF) –„a sprijini producția sustenabilă de ulei de palmier și a evita boicoturile, deoarece înlocuirea cu alte uleiuri vegetale ar putea duce la probleme de mediu și sociale mai grave.” În Malaezia, care din fericire, spre deosebire de Indonezia, continuă să exporte ulei de palmier, 90% din producție are o proveniență de sustenabilitate, așa că lucrurile arată bine pe acest front.

Din acest punct de vedere, ar trebui menționat de asemenea că uleiul de palmier are un randament extrem de bun prin comparație cu alternative. Un studiu publicat de revista „Nature”, de pildă, arată cât se poate de clar că pentru a satisface ritmul de creștere al cererii globale de ulei de palmier, ar fi nevoie de doar 36 milioane de hectare de teren să fie cultivate suplementar, prin comparație cu 204 milioane de hectare pentru ulei de soia. Cu alte cuvinte, UE ar trebui să-și regândească strategia.

Cea mai mare criză alimentară din istorie?

Un nou raport publicat de experți sub titlul  “International Panel of Experts on Sustainable Food Systems” estimează că această nouă criză alimentară va fi „cea mai mare din istorie”. David Beasley director la ONU pentru programul World Food, a avertizat de mai multe săptămâni cu privire la impactul războiului asupra producției mondiale de alimente. Doar săptămâna trecută el a avertizat cu privire la blocada maritimă a Ucrainei de către Rusia: „Cu cât porturile din Odesa rămân închise mai mult cu atât va fi mai devastatoare criza alimentară. E prea mult să cerem ca hrana să circule pentru ca milioane de oameni să poată mânca?” El a prezis că din acest motiv Europa va fi martora unor valuri și mai puternice de imigranți.

Europa încearcă acum să redirecționeze transporturile agricole din Ucraina pe calea ferată și pe șosele dar nu e atât de ușor. Țări precum Brazilia dau o mână de ajutor, dar afacerile agricole din Brazilia depind mai mult de un sfert dintre ele de îngrășămintele din Rusia și Belarus, care deja sunt supuse restricțiilor de export. Înalți oficiali europeni se tem că președintele rus Vladimir Putin ar putea folosi lanțul alimentar ca o armă economică, urmând să survină restricții la produsele agro-alimentare, îngrășăminte și energie.

În orice caz, prețurile la alimentare sunt în creștere în Europa Occidentală, cu aproape 10% într-un an. Mâncarea este doar o parte limitată din bugetul familiei, așa că nu vom asista la revolte ale foamei cum s-a întâmplat în „Primăvara Arabă”, dar asta nu înseamnă că nu vor suferi destul de mulți oameni.

Întrebarea este ce se poate face pe termen scurt. O soluție musai de avut în vedere este a evita împovărarea fermierilor cu politici stupide. În acest sens este îmbucurător că ministrul german (ecologist) al agriculturii a cerut Comisiei Europene să amâne reglementările privind rotația culturilor. În Belgia și Olanda, decidenții politici ar trebui să revizuiască politicile controversate legate de folosirea azotului, care presupun sume mari de bani de la buget pentru închiderea fermelor. Mare parte din probleme se datorează reglementărilor de mediu ale UE. Pe 24 februarie am intrat într-o nouă eră, iar mare parte din reglementările UE nu mai au niciun sens.

Articol de Pieter Cleppe pentru Brusselsreport.com

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Ucraina caută țapi ispășitori în România

Legislația, promovată de experții ucraineni și adoptată de guvernul de la Kiev, de interzicere a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.