Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Rusia are o tradiție venerabilă în a folosi frigul pentru a învinge Europa. Iarna lui 1812 a înghețat operațiunea militară specială a lui Napoleon. Trupele lui Hitler au degerat în fața Moscovei în decembrie 1941. Acum, Vladimir Putin are opțiunea de a închide robinetul cu gaz către Europa – o mișcare în fața căreia Germania pare fără soluție.
Gazprom, furnizorul monopolist de gaz al Rusiei, a trimis o mostră despre cum ar putea arăta lucrurile, dacă Moscova începe să se supere. Recent, a redus la jumătate cantitatea de gaz trimisă prin conducta Nord Stream 1, sub pretexte tehnice ridicole. Germania, care încă se bazează pe Rusia pentru mai bine de o treime din gazul său, își dă seama acum că s-ar putea să trebuiască să se descurce cu o embargo de gaz total – și cu o iarnă rece. Săptămâna trecută a ridicat nivelul de alertă la stadiul doi, adică „alarmă”.
S-ar putea ca Putin să mențină fluxul de gaz la un nivel redus. Dar ce se întâmplă dacă taie de tot gazul? A spune că Germania s-a făcut dependentă de gazul rusesc nu surprinde în totalitate enormitatea situației. Germanii au nevoie de gazul rus pentru a-și încălzi casele. Industria grea depinde de hidrocarburile ruse. Potrivit lui Robert Habeck, ministrul de economie german, orice stopare bruscă a gazului ar determina un efect de domino: o criză economică pe care el o compară cu prăbușirea Lehman Brothers.
Habeck este și vicecancelarul Germaniei și cel mai reprezentativ personaj ecologist din guvern. A subliniat repetat cât de vulnerabilă este țara dacă se închide robinetul cu gaz. „Companiile își vor stopa producția, vor da afară muncitori, lanțurile de aprovizionare se vor prăbuși, oamenii se vor îndatora pentru a-și plăti facturile la energie și vor deveni mai săraci”, a afirmat el săptămâna trecută. „E cel mai fertil teren pentru populism, care are rolul de a ne submina democrația liberală din interior.” Nu e doar despre gaz, ci despre democrația germană însăși.
De ce ar spune Habeck lucrurile acestea cu voce tare? Nu au astfel de amenințări rolul pervers de a-l încuraja pe Putin să declanșeze un embargo al gazului? Poate că asta e intenția lui Habeck? Partidul ecologist a fost cel mai vocal în a susține separația completă de gazul rusesc și s-ar putea chiar să primească bucuros o asemenea măsură, din motive de mediu. Dar dacă Putin ar tăia gazul acum, ministerul lui Habeck ar fi responsabil pentru consecințe. În acest moment, guvernul german poate arunca vina pentru problemele energetice pe greaua moștenire. Dacă îl încurajează pe Putin să reducă și mai mult aprovizionările cu gaz, vina va fi doar a acestui leadership.
Ziarele germane încearcă să-i pregătească pe cititori pentru ceea ce ar putea urma. „Criza petrolului din 1973, cu zilele de duminică în care nu se circula cu mașina, pare o joacă față de ce ar putea urma pentru consumatorii și industria germană”, spune un analist citat de Die Welt. Germania dorește să aibă depozitele de gaze umplute 90% până la iarnă, față de nivelul de 60% cât sunt acum.
Agenția de reglementare a gazului din Germania a publicat șapte scenarii pentru iarnă și primăvară. Șase dintre ele presupun o penurie critică. Doar într-unul din scenarii există o capacitate la un nivel moderat sigur de 25% iarna și 40% vara. Dar în acel scenariu, Rusia își onorează toate promisiunile contractuale de a livra gazul. Cu alte cuvinte, nu există niciun spațiu de manevră pentru deviație de la acel contract. Așadar, dacă Putin menține fluxul de gaz redus, Germania ar putea experimenta crize masive în această iarnă. S-ar putea să fie opțiunea preferată a lui Putin. Ar putea provoca daune și tot ar primi o mulțime de bani de pe urma gazului vândut la prețuri inflaționate masiv.
În trecut, Putin a rezistat tentației de a folosi gazul și petrolul ca arme diplomatice. Când a anexat Crimeea, gazul a continuat să treacă prin Ucraina. Diferența e acum faptul că UE, SUA și Marea Britanie au pus sancțiuni pe hidrocarburile rusești. Potrivit lui Habeck, Germania are scopul de a renunța complet la gazul rusesc în următorii doi ani, deși are șanse minime de a atinge acest obiectiv având în vedere lipsa de alternative.
Având în vedere pierderea inevitabilă a pieței europene, ar putea fi un motiv suficient de puternic pentru Putin de a închide acum el robinetul și a produce daune majore, în loc de a-i lăsa pe europeni să dicteze termenii.
A închide robinetul înseamnă costuri imense și pentru Kremlin: gazul care nu este livrat nu poate fi cu ușurință stocat sau băgat la loc în pământ. Totuși, Putin își poate permite acest lucru, datorită rezervelor monetare acumulate din creșterea prețurilor. Surplusul de cont curent al Rusiei ar putea atinge 200-250 de miliarde de dolari în acest an – dublu față de anul trecut.
Sancțiunile produc probleme serioase și economiei rusești. S-ar putea să vedem și mai multe, pe măsură ce trece timpul. Totuși, ceea ce clar e că Putin își permite un embargo al gazului, în timp ce Germania nu poate. Scholz i-a transmis limpede că va pierde piața germană, astfel că nu există niciun motiv pentru Putin să nu producă o lovitură economică de proporții.
Marea problemă este dacă solidaritatea germană cu Ucraina poate supraviețui unei ierni reci sau să forțeze guvernul german să amâne închiderea ultimelor centrale nucleare (o politică asupra cărora Habeck și ecologiștii nu sunt dispuși să negocieze). Ultimele trei centrale nucleare germane încă furnizează 6% din electricitatea țării. Dar fără gazul rusesc, Germania va avea nevoie de toată energia pe care poate pune mâna.
Ce va face Putin? Putem trece cu vederea zvonurile legate de sănătatea sa ori de o lovitură de stat la Kremlin: asemenea informații exprimă dorințe. Să ne amintim cum generalii ne spunea în martie din fotoliile lor cum va fi învinsă militar Rusia? Sau predicțiile experților ruși că Putin nu va invada? Putin ne-a spus de multe ori ce crede: Ucraina nu este nici măcar un stat și ar trebui să facă parte din Rusia.
Eșecul lui Putin de a captura Kievul a demonstrat că armata sa nu e atât de puternică pe cât credea – dar în războiul economic a avut mai mult succes. A reușit să facă UE să clipească prima când a venit vorba de plata în ruble a gazului (chiar dacă ei pretind cu nu fac asta).
Putin are atât de mult cash la dispoziție încât își permite să folosească sancțiunile contra UE. Norbert Röttgen, fostul președinte al comisiei de politică externă din Bundestag, avea dreptat să spună că Germania ar trebui să fi acționat singură și să reducă de la bun început consumul de gaz.
Occidentul va găsi alternative la gaz și mijloace inteligente prin care să renunțe la mărfurile rusești. Până atunci însă, Putin își poate folosi imperiul de resurse ca mijloc de negociere și șantaj. Deja blochează grânele din Ucraina. Rusia este cel mai mare exportator de grâu și îngrășământ, al doilea cel mai mare exportator de petrol, așa că Putin va încerca să aducă Occidentul la masă prin tot felul de amenințări.
Putin știe că Germania reprezintă punctul slab al alianței și că strategia de securitate energetică este cea mai mare vulnerabilitate. Un embargo al gazului prezintă riscuri pentru el, dar are în mână cărțile mai bune. S-ar putea să le și joace.
Articol de Woflgang Muncharu pentru The Spectator.
