fbpx

Ce putem învăța din eșecul ungar de plafonare a prețului la combustibil

Chiar dacă Ungaria nu se bucură de mare trecere în rândul ierarhie de la Bruxelles, probabil că politica de plafonare a prețurilor la benzină și mai recent la alimente a fost primită cu bunăvoință, dacă nu chiar încurajată.

Această măsură economică este, de altfel, avută în vedere și de Comisia Europeană, ce-i drept la importurile de țiței rusesc sau la prețul gazului. Poate părea surprinzător dar mulți dintre populiștii Europei, dintre cei care altfel se opun foarte vocal și prin orice mijloace acceptabile democratic politicilor de la Bruxelles, susțin exact această măsură – a prețurilor fixe – pentru a combate actuala criză energetică. Ba mulți dintre aceștia ar dori chiar naționalizarea multor companii energetice și reglementarea și mai strictă a unei piețe care suferă și așa de pe urma unei hiperreglementări.

Din fericire, nu a trebuit să treacă nici măcar un an, ba chiar mai puțin, pentru ca politica de plafonare a prețurilor la benzină din Ungaria să se dovdească a fi un eșec de proporții, pe care guvernul Orban l-a recunoscut implicit în momentul în care a anunțat, săptămâna aceasta, că renunță la prețul fix.

Tot ceea ce economiștii de factură liberală au avertizat că se va întâmpla s-a întâmplat cu toate eforturile guvernului de la Budapesta de a preveni colapsul inevitabil al unei măsuri absurde.

Prețul fix impus de statul maghiar de 1,17 euro/litru a fost anulat marți, iar de acum prețurile urmează a fi stabilite conform legii cererii și oferte, conform autorităților de la Budapesta.

Guvernul Orban a impus pentru prima dată un plafon al prețurilor la combustibil în noiembrie 2021 în speranța de a domoli creșterea prețurilor, dar rezultatul nu a fost altceva decât o penurie de bezină și motorină, principala companie maghiară din domeniu, Mol, avertizând în mai multe rânduri că se află într-o situație critică.  Chiar primul ministru a anunțat că măsură a fost luată la recomandarea Mol.

„Nu mai puteam aștepta … deoarece asta era singura cale prin care ne puteam asigura că avem siguranța furnizărilor de combustibil”, a declarat un oficial al guvernului maghiar într-o conferință de presă susținută alături de CEO-ul Mol.

Ar fi greșit a interpreta această măsură drept o presiune din partea mediului privat care își vede amenințate profiturile. Plafonarea prețurilor lovește, ce-i drept, inclusiv în profiturile companiilor, dar exceptând cazul în care nu avem de-a face cu o perspectivă socialistă sau cvasi-comunistă, în care profiturile companiilor sunt un rău inerent, principalii pierzători ai măsurii de plafonare a prețurilor sunt oamenii obișnuiți care nu își mai pot alimenta mașinile și utilajele deoarece benzina și motorina au devenit bunuri pe cale de dispariție. Situația din Ungaria și de la stațiile de benzină din țară vecină arată negru pe alb că plafonarea unui preț sub prețul care s-ar fi stabilit în mod liber pe piață nu are altă consecință decât dispariția, imediată sau treptată, a acelui bun.

Șoferii care au luat cu asalt benzinăriile nu au făcut altceva decât să dovedească iraționalitatea acestei politici, care, în pofida evidențelor economice irefutabile și a dovezilor istorice nenumărate, se bucură în continuare de aprecirea multor politicieni.

Mai bine de un sfert dintre benzinăriile din Ungaria rămăseseră fără combustibil ceea ce a lăsat guvernul maghiar fără opțiuni reale. Încă din luna august, benzinăriile din Ungaria impuseseră restricții severe pentru autoturisme. Astfel, benzinăriile Lukoil permiteau alimentarea cu doar 20 de litri pentru fiecare autoturism, iar stațiile Mol permiteau o singură alimentare pe zi. Companiile private din domeniu începuseră cu ceva timp înainte să exploreze posibilitățile prin care s-ar fi putut crește prețul oficial pentru a nu mai opera în pierdere. Prețul de achiziție de pe piață internă din Ungaria și prețul la care companiile erau obligate să vândă era practic aceleași, ceea ce însemna că toatem celelelalte costuri pe care companiile de profil le aveau trebuiau să fie suportate din buzunarul propriu. Deloc suprinzător că în aceste condiții, companiile au luat decizia de a restrânge vânzarea de carburanți și a se concentra pe alte sectoare profitabile sau de a aștepta momentul în care guvernul va renunța la această măsură. Ceea ce într-un final s-a și întâmplat.

Urmând aceeași logică economică, nu a fost deloc o surpriză că mulți șoferi din țările vecine, în care prețurile nu erau reglementate, au ales să vină să alimenteze în Ungaria pentru a economisi bani, ceea ce însemna că guvernul maghiar subvenționa cetățenii altor țări. Măsurile de limitare a acestui trafic de combustibili nu au dat roade, nici nu prea ar fi avut cum, ceea ce a însemnat și o creștere a consumului de combustibil de 25% în ultimul an în Ungaria. Bineînțeles că responsabilitatea pentru eșecul acestei măsuri o poartă guvernul Orban care a crezut că poate sfida raționalitatea economică.

Partea bună din toată această poveste o reprezintă recunoașterea fie și implicită a acestei greșeli, care ar trebui să fie un avertisment și pentru alte guverne și autorități. Dar e puțin probabil ca foarte mulți să îl ia în semne. În fond, pare ceva foarte convenabil a decreta din pix nivelul optim al unui preț care supără populația.

About Marius Giurgea

Check Also

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.