fbpx

Criza energetică are cauze mai adânci decât Ucraina

Prețul petrolului a atins săptămâna aceasta 139 de dolari/baril un maxim al ultimilor 14 ani, în timp ce prețul gazelor a sărit de 10 -15 nivelul lor normal.

Este prea devreme să spunem cât vor dura aceste șocuri nemaivăzute. Totuși, atât direct cât și indirect, gospodăriile din Occident, companiile industriale, fermierii și cei implicați în servii plus mult alte sectoare depind de petrol și gaz pentru transport și pentru energia electrică. Așadar, vor fi puternic afectați câtă vreme prețul internațional al petrolului și gazului se menține la aceste cote.

Pentru economiștii liberali, explicația acestui șoc al prețurilor este simplă. În opinia lor, prețurile au explodat deoarece Germania a anulat în februarie proiectul Nord Stream 2, un gazoduct din Rusia spre Germania,  ca urmare invaziei Ucrainei. Acum, SUA și Marea Britanie au interzis importurile de țiței rusesc și fac presiuni ca Uniunea Europeană să le urmeze exemplul.

Totuși, conform unul plan în 10  puncte, schițat de Agenția Internațională pentru Energie, un club apusean dedicat capitaliștilor din energie, există metode clare și ecologice prin care Europa își poate reduce dependența de hidrocarburile rusești și poate ieși mai puternică după această criză. Aceste măsuri includ construcția a mai multe turbine de vânt și panouri solare, achiziționarea mai multor pompe de încălzire, reducerea căldurii din apartamente (o măsură temporară, desigur), și controlul cererii prin „semnale de preț la electricitate în timp real” (i.e. instalarea de contoare smart).

Este evident că nu există o criză pe care elitele internaționale să nu o folosească pentru a promova mult iubita lor cauză: emisii de carbon Net Zero. După cum admite IEA, multe dintre acțiunile pe care le recomandă în planul său de a scăpa de dependența rusească sunt „elemente cheie” din Foaia de Parcurs Net Zero până în 2050, publicată în mai, anul trecut.

Situația geopolitică a dus într-adevăr la o penurie de hidrocarburi. Dar gazul și petrolul erau deja la mare căutare datorită regenerării creșterii economice după Covid. La un nivel mai fundamental, cererea și oferta nu explică foarte multe din dinamica reală a sectorului de petrol și gaz. Trebuie să înțelegem backgroundul investițiilor în petrol și gaz înainte de a ne grăbi să dăm vina pe criza din Ucraina pentru toate nenorocirile de azi .

Ținerea de minte are o durată de viață scurtă. În urmă cu șapte ani, vorbind despre efectele pe termen lung ale tulburărilor din Libia, Siria și Golf, directorul executiv al IEA Fatih Birol a remarcat: „Problemele de securitate create de ISIS și alții reprezintă o provocare majoră pentru noi investiții în Orientul Mijlociu. Apetitul pentru investiții în Orientul Mijlociu bate spre zero, în primul rând din cauza impredictibilității din regiune”, a afirmat el, avertizând că orice eșec al investițiilor „va influența negativ creșterea producției după 2020”. Această estimare sobră s-a dovedit a fi corectă. Războiul din Orientul Mijlociu continuă și astăzi ca urmare a intervenției occidentale și a soldaților ruși care activează în Siria și Libia.

Lockdownurile Covid au agravat criza investițiilor în petrol și gaz. La fel și isteria privind hidrocarburile. În anii din urmă, un număr din ce în ce mai mare de bănci și fonduri de pensii au început să boicoteze hidrocarburile. Iar în birourile marilor corporații am fost martorii ascensiunii neîntrerupte a Guvernanței Sociale și de Mediu – adică a unor standarde de conștientizare ecologice și sociale pe baza cărora investitorii analizează potențialele investiții.

Este important de precizat că fuga dinspre hidrocarburi nu a fost însoțită de un entuziasm pentru surse alternative. Elitele occidentale nu au fost capabile să construiască un argument solid pentru energia nucleară și au ezitat în privința noilor tehnologii nucleare, precum micile reactoare modulare. Aceleași elite din Europa nu au fost dispuse să îmbrățișeze tehnologia de fracking care ar putea produce la gaz intern. Chiar și după acțiunile tragice ale lui Putin, Autoritatea Britanică pentru Petrol și Gaz a propus să nu mai fie interzis frackingului, însă doar dacă noile reglementări de siguranță ar reduce vibrațiile la sub 0,5 pe scara Richter. E greu de găsit o abordare mai prudentă, care nici măcar nu ia în considerare impactul asupra productivității economice.

Gazul și petrolul au devenit mai scumpe însă nu doar pentru că războaiele sunt întotdeauna inflaționiste. Un alt motiv este că elitele au stigmatizat aceste două mărfuri până acum câteva luni la COP26, doar pentru a-și da seama mai recent, că în Rusia și China, mult trâmbițata „tranziție energetică” spre Net Zero, mai are mult de așteptat.

Chiar și în mijlocul acestei crize energetice severe, liderii noștri nu par să înțeleagă. Încă doresc să primească mai multă energie de la turbine de vânt și de la panouri solare, vor să purtăm pulovere mai groase, să avem contoare în casă prin care să ni se taie consumul când exagerăm.

Trebuie să se trezească. Această criză energetică este la fel de bine rezultatul îngâmfării lor ca și al invaziei Ucrainei de către Rusia.

James Woodhuysen este profesor la London South Bank University iar acest articol a fost publicat de Spiked-online.

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.