Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Este greu să ții pasul cu noile reglementări ale UE. Multe sunt legate de schimbările climatice, cum ar fi, de exemplu, extinderea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii al UE, dar altele nu neapărat sau doar indirect, cum ar fi, de exemplu, propunerea de a permite monitorizarea mesajelor private, reglementarea UE privind produsele provenite din zone fără defrișare, „regulile de proiectare ecologică” existente ale UE pentru produsele de construcții, reglementările obligatorii privind renovarea clădirilor, Actul AI, Legea europeană a cipurilor și reglementarea.
Aceste reglementări intenționează să protejeze mediul, să combată criminalitatea și să ofere un cadru adecvat pentru noi inovații tehnologice. Tendința generală a ceea ce iese din mașina de reglementare a UE este mai degrabă protecționistă, sau așa cum spune europarlamentarul german CDU Axel Voss când vine vorba de atitudinea factorilor de decizie din UE față de inteligența artificială: „Ceea ce se întâmplă în Parlamentul European este că majoritatea oamenii sunt ghidați de frică și îngrijorări așa că încearcă să excludă totul.”
Acest sentiment este confirmat de date. Consiliul German de Control al Reglementării a estimat că, în timpul pandemiei, legislația UE a adăugat o sarcină anuală de conformitate în valoare de 550 de milioane de euro asupra companiilor. Potrivit unui sondaj la scară largă între firmele globale din 35 de țări realizat de BusinessEurope, adică Federația afacerilor europene, 90 la sută dintre acestea cred că Uniunea Europeană a devenit un loc mai puțin atractiv pentru investiții decât acum trei ani. Aceștia dau vina pe prețurile ale energiei în creștere constantă și pe reglementările stufoase.
Lucrurile nu erau chiar perfecte nici în trecut. Costul cumulat al reglementărilor UE introduse între 1998 și 2008 pentru toate cele 27 de state membre ale UE s-a ridicat la 928 de miliarde de euro, conform cercetării think tankului Open Europe, pe baza datelor guvernamentale. În mod îngrijorător, deja atunci, 66% din costul total de 1,4 trilioane de euro din reglementările emise fie de statele membre, fie de UE, proveneau de la nivelul comunitar. Există puține dovezi care să sugereze că lucrurile s-au îmbunătățit, dimpotrivă.
Un exemplu concret este modul în care comisarul UE pentru Climă, Frans Timmermans, s-a transformat dintr-un susținător al agendei „o mai bună reglementare” într-un fanatic ecologist, luptând din greu pentru reglementări UE care se presupune că vor combate schimbările climatice și CO2, dar care sunt împovărătoare pentru companii și oameni. În mod ciudat, Comisia Europeană este prea puțin entuziastă să sprijine singura sursă de energie care este capabilă să concilieze standardele de viață cu reducerea la scară largă a CO2 – energia nucleară – chiar dacă este obligată legal să facă acest lucru, ca urmare a Tratatului Euratom.
În trecut, o reglementare de mare impact a fost Regulamentul UE privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), pe care UE o numește „principalul drept al UE pentru a proteja sănătatea umană și mediul împotriva riscurilor care pot fi prezente prin substanțe chimice.” O acerbă dezbatere politică a precedat apariția acesteia și ceva similar poate fi de așteptat să se întâmple până în 2027, când este programată o revizuire semnificativă a acestui regulament.
De fapt, această dezbatere a început deja. Aparent, autoritățile de reglementare din UE cred că firmele din domeniul chimic au evitat interzicerea substanțelor chimice individuale, modificându compoziția chimică pentru a crea substanțe surori care pot fi și periculoase, și care necesită apoi bătălii legislative îndelungate pentru a fi reglementate.
Ca răspuns la această problemă, UE vine cu un adevărat malaxor, deoarece Comisia Europeană, sfătuită astfel de Agenția Europeană pentru Produse Chimice, intenționează acum să se ocupe de substanțele chimice în grupuri, ca principiu. Ignifugenții, bisfenolii, materialele plastice PVC, substanțele chimice toxice din scutecele de unică folosință și PFAS vor fi toate incluse pe o „listă continuă” de substanțe care vor fi luate în considerare pentru restricții de către agenție. Planul este să revizuiască și să actualizeze în mod regulat această listă înainte de marea revizuire din 2027. Face parte din „Strategia de Sustenabilitate pentru Produse Chimice (CSS)” a Comisiei Europene, care ea însăși face parte din European Green Deal. Scopul declarat este „de a se asigura că produsele de consum nu conțin substanțe chimice care cauzează cancer, mutații genetice, afectează sistemul reproducător sau endocrin sau sunt persistente și bioacumulative”.
Abordarea aleasă prezintă însă pericole mari, a avertizat industria chimică, deoarece poate afecta disponibilitatea produselor obișnuite, cum ar fi cremele solare și parfumurile. Estimările sale sunt că costul noilor interdicții s-ar ridica la mai mult de un sfert din cifra de afaceri anuală a industriei de aproximativ 500 de miliarde de euro, asta deși sistemul REACH al UE reprezintă deja cel mai extins registru chimic din lume.
Produse naturale afectate de reglementările UE privind produsele chimice
Pentru a înrăutăți lucrurile, în urma acestor măsuri va fi afectată nu doar industria chimică, ci și furnizorii de produse naturale, cum ar fi, de exemplu, cei care produc uleiul de lavandă. Se pare că planul este de a solicita ca produsele de lavandă să poarte etichete de avertizare îndrăznețe, negru și roșu. Producătorii de lavandă din Franța nu sunt împotriva menționării unui potențial risc de alergie, dar sunt puternic împotriva tipurilor de etichete îngrozitoare care pot fi găsite pe substanțele chimice utilizate în procesele industriale, care se găsesc și pe produsele de curățare. Ei cred că uleiul de lavandă ar trebui pur și simplu reclasificat la produse agricole, dar autoritățile de reglementare din UE nu sunt de acord și doresc să-l înregistreze la substanțe chimice, chiar dacă Comisia UE a susținut punctul de vedere al producătorilor afirmând că „substanțele naturale a căror compoziție este variabilă necesită mai mult efort și expertiză pentru a fi înregistrate în comparație cu substanțele chimice industriale „clasice”.
Propunerile au provocat multă furie în regiunea franceză Provence, unde producția la scară mică de ulei de lavandă oferă un venit multor oameni, mai ales că mulți fermieri de lavandă vând deja în pierdere de câțiva ani.
Astfel, UE ar putea marca uleiurile esențiale, cum ar fi uleiul de lavandă, ca perturbatori endocrini, care distorsionează tiparele hormonale normale ale organismului. Federația Europeană a Uleiurilor Esențiale, un grup comercial, se opune acestei clasificări și a cerut autorităților europene să vină cu „criterii științifice solide”. Chimistul Michael Hagel, șeful departamentului de siguranță a muncii și protecție a mediului la Carl Roth GmbH + Co. KG, o companie germană de producție chimică, subliniază că adăugarea de picături de ulei de lavandă la o baie caldă „nu are niciun efect asupra corpului tău”.
În esență, ceea ce se întâmplă aici este încă o altă aplicare a așa-numitului principiu de precauție adoptat de factorii de decizie din UE. Nu există niciun dubiu că lumina soarelui este dăunătoare pentru pielea cuiva, în ciuda avantajelor pentru sănătate, dar, evident, cantitatea de lumină solară este cea care contează. Cu toate acestea, ca urmare a propunerii de reglementare a UE de a grupa substanțele chimice în grupuri, renunțând la abordarea de a analiza substanță cu substanță, aceasta ajunge să abordeze și produsele naturale, neindustriale. Cel puțin, utilizarea compușilor chimici la niveluri sănătoase ar trebui să fie un factor inclus în orice evaluare de reglementare a UE.
Nu doar sectorul uleiului de lavandă poate fi afectat. Producția spaniolă de ulei de lămâie, recoltarea de trandafiri din Bulgaria pentru ulei de trandafiri și producția de ulei de bergamotă italiană sunt toate exemple de industrii naturale de ulei, unde activează o mulțime de companii mici, care sunt cheie pentru regiunile rurale și care pot fi afectate.
Senatul francez a cerut protejarea uleiurilor esențiale ca ele să nu devină „daune colaterale” ale revizuirii reglementărilor chimice ale UE, solicitând studii științifice suplimentare asupra uleiurilor. Inițiatorul rezoluției, senatorul francez Jean-Michel Arnaud, care provine chiar din regiunea Provence, estimează că 70% din producția de lavandă din Provence ar putea fi pusă în pericol ca urmare a costurilor suplimentare pentru micii fermieri. El chiar avertizează că, într-un „scenariu cel mai rău”, levănțica sintetică derivată din țiței ar putea depăși vânzările de uleiuri naturale și exclamă: „Uleiurile esențiale de lavandă au existat încă din Roma antică și nu au cauzat niciodată probleme de sănătate pentru oameni atâta timp cât utilizarea lor este rezonabilă.
Să aflăm cât de rezonabilă va fi Uniunea Europeană.
Articol de Pieter Cleppe.
