Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Câștigătoarea alegerilor din Italia preia conducerea unei economii care încă strălucește după un boom de vară, dar se profilează nori întunecați. Datoria mare, inflația, creșterea slabă și o populație îmbătrânită vor atârna greu în „retrezirea națională” promisă de Meloni.
Piețele financiare au digerat victoria coaliției italiene, condusă de lidera Fraților Italiei (FdI), Giorgia Meloni, în mare parte fără niciun sughiț major.
Principalul indice bursier al Italiei, MIB, a câștigat chiar și ușor lunea următoare, în timp ce ecartul, atent urmărit, între datoria italiană și cea germană pe 10 ani abia dacă s-a mișcat față de închiderea de vineri, la 230 de puncte. Indicatorul diferențelor ratei dobânzii este un barometru de risc pentru datoria guvernamentală și a cunoscut ultima oară o creștere dramatică la 300 de puncte când premierul în exercițiu Mario Draghi a anunțat prăbușirea guvernului său în iulie.
Antoine Bouvet, strateg senior la ING, a declarat pe site-ul web al băncii olandeze că acesta este un semn că piețele „s-au împăcat cu perspectiva unui guvern condus de Giorgia Meloni”. Cu atât mai mult, a adăugat el, cu cât coaliția a obținut suficiente voturi pentru a asigura stabilitatea politică, dar nu suficiente pentru a putea schimba constituția.
Într-un sondaj Reuters privind opiniile economiștilor, Ludovico Sapio de la banca britanică Barclays a avertizat însă că riscul de tensiuni în cadrul alianței tripartite a lui Meloni este „modest, dar s-ar putea intensifica pe termen mediu”.
Perspectivă sumbră pentru creștere
Deși majoritatea solidă a lui Meloni ar trebui să accelereze procesul de formare a unui nou guvern, este foarte puțin probabil ca acest lucru să dureze mai puțin de o lună. În acest timp, prim-ministrul în funcție rămâne la conducere și probabil va prezenta un nou proiect de buget către UE până la jumătatea lunii octombrie.
Din câte se pare, propunerea de buget reflectă o imagine sumbră pentru cea de-a treia economie a UE ca mărime. PIB-ul Italiei se va extinde probabil cu doar 1% anul viitor – în scădere dramatică față de creșterea de 6,5% înregistrată în 2021 și de 3,3% proiectată pentru 2022. Însă agenția internațională de rating Fitch estimează că economia chiar se va contracta cu 0,7% în 2023.
O economie mai slabă înseamnă că Meloni va avea mai puțin spațiu fiscal pentru propriile sale politici, inclusiv intervențiile urgent necesare pentru a ajuta familiile și întreprinderile să facă față crizei energetice actuale și șocului inflaționist.
Creșterea rapidă a costurilor ar putea bloca reducerea datoriei
În martie 2021, efortul guvernului italian de a-și proteja cetățenii de pandemia de COVID-19 a adus ponderea datoriei țării în PIB la 159,4% – un maxim istoric, depășit în zona euro doar de Grecia.
Pe parcursul anului trecut, Mario Draghi a reușit să pună pe o cale descendentă, ajutat de inflație și de o redresare a economiei mai bună decât se aștepta. Meloni se confruntă acum cu provocarea de a menține traiectoria descendentă a datoriei exact în momentul în care criza energetică cauzată de Rusia se intensifică.
În acest an, guvernul a cheltuit mai mult decât orice altă țară din UE – aproximativ 66 de miliarde de euro (63,6 miliarde de dolari), sau 3% din PIB – pentru scutiri de impozite și subvenții pentru a ajuta companiile și gospodăriile sărace să-și plătească facturile la energie. Măsurile, însă, urmează să expire în noiembrie, iar prelungirea lor până la sfârșitul anului ar costa 4,7 miliarde de euro, a calculat Trezoreria italiană.
Matteo Salvini, liderul Lega și principalul aliat al lui Meloni, a declarat după alegeri că criza energetică va fi „primul test pentru noul guvern”.
Reforma pensiilor de stat este o altă problemă costisitoare pentru noul guvern. O schemă din 2011 de scădere temporară a vârstei de pensionare la 64 de ani urmează să expire în decembrie. Salvini vrea să prevină întoarcerea automată a vârstei la 67 de ani, prin eliminarea legii. Mai mult decât atât, deoarece pensiile italiene sunt indexate, inflația în creștere agravează cheltuielile bugetare.
Strâns legată de pensiile nesustenabile este și problema demografică a Italiei, tendința de îmbătrânire a populației și de scădere ratei natalității, ceea ce va crește presiunea asupra finanțelor publice.
Drept urmare, nevoile de cheltuieli ale Italiei sunt mari și în creștere abruptă. Doar menținerea programelor existente de reducere a prețurilor la energie va costa aproximativ 14 miliarde de euro anul viitor, potrivit ziarului de afaceri Il Sole 24 Ore. Adăugați la asta creșterea salariilor și a pensiilor, precum și alte angajamente, iar costurile suplimentare pentru stat se ridică la aproape 40 de euro miliarde în 2023, a raportat ziarul.
Prudență fiscală și „felicitari” de la Bruxelles
Ceea ce o ajută cu siguranță pe Meloni în luptele ei este Fondul de redresare post-pandemie al UE de 750 de miliarde de euro, de la care Italia va primi partea leului cu 200 de miliarde de euro în granturi și împrumuturi în următorii câțiva ani.
Chiar în această săptămână, Comisia Europeană a deschis calea pentru plata a 21 de miliarde de euro după ce Roma a îndeplinit o serie de 45 de obiective în domenii de reformă, cum ar fi ocuparea forței de muncă publice, achizițiile publice, impozitele și asistența medicală.
„Felicitări, Italia! Continuați să lucrați bine”, a scris președintele Comisiei Ursula von der Leyen într-un mesaj încărcat de speranță că liderul FdI, în vârstă de 45 de ani, va menține cursul reformist al lui Draghi și va atenua retorica ei anti-UE.
Eurosceptică îndrăzneață, Meloni a spus că dorește să renegocieze o parte a pachetului pentru a reflecta mai bine impactul crizei energetice. În același timp, ea a promis să țină sub control cheltuielile publice și să respecte regulile UE privind deficitul, ceea ce ar putea-o ajuta în discuțiile cu Bruxelles-ul.
Însă Paolo Grigani, economist senior la Oxford Economics, se îndoiește că noul lider italian va rezista tentației de a cheltui în exces, cu atât mai mult cu cât presiunile lui Salvini de a ignora cerințele UE sunt deja în creștere.
„Având în vedere că coaliția de dreapta nu a subliniat problemele structurale în campania sau în manifestul său electoral, ne îndoim că va implementa reformele necesare”, a declarat el pentru Reuters.
Managementul fiscal al noului guvern italian și dorința de reformă vor fi privite cu ochi precaut de către Banca Centrală Europeană (BCE). Banca a implementat un nou program de cumpărare de obligațiuni pentru a ajuta țările din zona euro încărcate de datorii, precum Italia, să facă față ratelor mai mari ale dobânzilor ca urmare a politicii BCE de combatere a inflației.
Calmul actual de pe piețele financiare după victoria dreptei în alegeri sugerează că investitorii cred în promisiunea lui Meloni de prudență fiscală. Dar a duce prea multe lupte cu UE pe subiectul cheltuielilor și reformelor ar putea spulbera încrederea investitorilor și ar putea convoca o armată de speculatori care așteaptă pe margine pentru a testa hotărârea BCE de a salva coaliția din sudul Europei.
Articol de Uwe Hessler pentru DW.com
