Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Invazia rusă din Ucraina a tulburat politica energetică europeană. După cum s-a exprimat profesorul Samuele Furfari, care a lucrat mai bine de 35 de ani în cadrul departamentului de energie al Comisiei Europene, Uniunea Europeană „și-a ignorat propria strategie care prevedea diversificarea surselor de energie”, eșuând în a-și implementa planurile din 2000.
Cel puțin în acest moment există un consens ca UE să nu mai fie dependentă excesiv de Rusia pentru livrările de energie, un fenomen artificial provocat de politicile de mediu europene, care au presupus promovarea surselor de energie inconstante, precum energia solară și eoliană. La urma urmei, mediul nu beneficiază de pe urma acestor politici, și nu doar pentru că energia solară și eoliană au propriile probleme de mediu, dar și pentru că lipsa lor de constanță necesită gaz ca soluție de avarie energetică, în același timp în care interzice energia nucleară și cea provenită din cărbune.
Cu toate acestea, lupta pentru politici energetice mai realiste, de pe urma cărora ar urma să beneficieze și mediul nu s-a terminat. Belgia își va inversa exitul nuclear, chiar dacă își va păstra deschise doar două din cele șapte reactoare. Apoi, un viitor guvern belgian ar putea redeschide alte reactoare, așa cum s-a întâmplat în Japonia, unde o majoritate importantă susține redeschiderea centralelor nucleare care au fost închise din cauza unui cutremur și a unui tsunami care au afectat instalațiile.
Pentru moment, în Germania, ecologiștii au fost capabili să prevină extinderea dincolo de acest an a celor trei centrale nucleare care încă mai funcționează. Sunt gata să redeschisă centralele pe bază de cărbune doar pentru nu lăsa deschise centralele nucleare. Cu toate acestea, presiunea asupra verzilor devine din ce în ce mai mare.
Țările occidentale au impus Rusiei sancțiuni foarte dure. Dar este îndoielnic că ele îl vor face pe Putin să schimbe ceva. Oricâtă simpatie și arme merită ucrainienii pentru lupta lor curajoasă, ar trebui să ne întrebăm dacă europenii nu își provoacă singuri și degeaba un rău, în cazul în care Rusia își continuă agresiunea, fără să țină seama de sancțiuni. În orice caz, ar fi mult mai productiv dacă s-ar concentra pe reducerea dependenței de Rusia.
În acest moment Germania se opune ca sancțiunile să cuprindă și comerțul cu gaz. Este o cerere de bun simț având în vedere probleme serioase din planul Comisiei Europene pentru independența de gazul rus. Germania este acum deschisă să renunțe la gazul și petrolul rusesc până la sfârșitul lui 2022, așa cum a sugerat cancelarul Scholz, în timp ce ministrul de externe a promis că va dispărea dependența de gazul rusesc.
Pe măsură ce Europa se confruntă cu problema revizuirii politicilor sale energetice în contextul noilor realități geo-strategice, anumite tendințe de la nivelul UE continuă la fel ca și până acum. Ca și cum îngrădirea comerțului cu Rusia nu ar fi suficientă, inițiativele UE realizate înainte de război, se continuă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Un exemplu este Mecanismul pentru Ajustarea la Graniță a Emisiilor de Dioxid de Carbon (CBAM), care nu este în fapt decât un tarif „climatic” protecționist, care a fost impus de Franța.
CBAM va impune o taxă nouă pe importurile de oțel tocmai în momentul în care companiile europene avertizau că sectorul construcțiilor ar putea fi oprit din cauza penuriei de oțel. Și dacă puteți să credeți așa ceva: în pofida problemelor uriașe cu îngrășămintele chimice, UE va îngrădi și mai mult accesul la aceste produse, care deja sunt îngrădite prin „taxa anti-dumping” a UE și care sunt vitale pentru lanțul alimentelor, cu încă o taxă.
Cel puțin, CBAM pare să fie o excepție. Președintele francez Macron a cerut o ajustarea a politicilor alimentare ale UE, care implică noi restricții asupra fermierilor. Comisarul european pentru agricultură Janusz Wojciechowski s-a angajat să analizeze strategia europeană ca și „strategia biodiversității”, pentru a vedea dacă aceste politici mai pot asigura siguranța alimentară a Europei, în condițiile date. Germania și Comisarul European pentru Climă Frans Timmermans se opun unei revizuiri, dar în fața unei predictibile crize alimentare, lucrurile se pot schimba, mai ales în Europa unde sectorul alimentar este dependent de gazul de import.
De asemenea, planul european de a bloca biodieselul până în 2020 ar putea fi și el reanalizat. Din cauza agresiunii ruse, prețul la uleiul de floarea soarelui a explodat. Drept consecință, unii producători englezi au trebuit să se reorienteze rapid către uleiul de rapiță, dar conform lanțului de supermarketuri Iceland „pentru unele rețete singurul substitut viabil pentru uleiul de floarea soarelui este uleiul de palmier”. În consecință, lanțul a introdus uleiul de palmier ca ingredient în rețetele de pește cu cartofii sau în cea de cartofi prăjiți. Ar trebui să avem în vedere că acele companii care operează în industria uleiului de palmier se descurcă mult mai bine din punct de vedere ecologici. Potrivit World Wildlife Fund (WWF), „cel mai bun lucru pe care îl putem face este să susținem uleiul de palmier și să evităm boicotul lui deoarece știm că alte substitute pot crea probleme și mai mare.”
Mai mult, există o temere în creștere că Europa ar putea rămâne fără motorină. Potrivit unei estimări ar avea rezerve pentru doar 40 de zile. Biocarburanții pe bază de ulei de palmier din Malaezia și Indonezia ar putea să fie o opțiune atractivă.
Presupoziția că biocarburanții din acea parte a lumii se bazează pe defrișări masive pare complet greșită. În Asia, conform Organizației pentru Hrană și Agricultură a ONU, defrișările nu reprezintă o problemă.
Concluzie
Chiar și înainte de invazia rusă în Ucraina, era de așteptat o criză energetică și alimentară majoră. Cauza o reprezentau politicile luate în criza Covid dar și anii de experimente energetice dubioase din Europe. Ca urmare a consecințelor grave ale războiului, se naște un consens după care politicile energetice și de mediu ale Uniunii Europene trebuie revizuite fundamental. Este o chestiune care va deveni din ce în ce mai presantă.
Articol de Pieter Cleppe pentru Brussells Report.
