Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Piețele iau în calcul deja o scădere rapidă a inflației și sfârșitul normalizării politicii băncii centrale. Cu toate acestea, urmează două provocări pe care trebuie să le luăm în considerare.
Optimismul cu privire la inflație poate fi prematur
Cel mai important este că inflația este cumulativă, iar variația de la un an la altul a inflației, între ianuarie și iulie, a fost susținută de efectul de bază. Atunci când rata inflației utilizată pentru modificarea de la an la an este ridicată, chiar și o creștere persistentă a prețurilor arată ca o „scădere” a inflației. Dacă mă îngraș zece kg într-un an și patru kg în următorul, rata inflației va scădea, dar eu nu slăbesc. Și prețurile continuă să muște, dăunând economiei și consumatorilor.
Sfârșitul acestui „vânt din spate cu efect de bază” este deosebit de important. Potrivit Bank of America Global Investments, dacă inflația lunară în SUA nu rămâne sub 0,2%, inflația va crește în 2024. Dacă IPC va crește cu 0,3% de la o lună la alta, inflația anuală va crește la 4,6%. În plus, dacă inflația de la o lună la alta este de 0,5%, inflația anuală va crește la 6,1%. Chiar dacă IPC este de 0% de la o lună la alta, inflația anuală ar fi de 2,5% în 2024, mult peste ținta de 2% a Fed.
A doua provocare este că dezinflația mărfurilor, alături de efectul de bază, a fost un factor major al reducerii ratei anuale a inflației. Creșterile ratelor dobânzilor și normalizarea monetară au declanșat o scădere a aproape tuturor mărfurilor globale de pe piețele internaționale, ducând petrolul, gazele naturale, prețurile alimentelor și mărfurile agricole la nivelurile de dinaintea de invazia din Ucraina. S-a dovedit că inflația este un fenomen monetar. Cu toate acestea, scăderea prețurilor la mărfuri, indusă de Fed, a atins un nivel minim în luna mai, iar indicele de mărfuri Bloomberg a revenit de la cel mai mic nivel din ultimii doi ani și este aproape la același nivel față de anul trecut. Creșterile ratelor dobânzilor și contracția monetară au încetinit, iar prețurile mărfurilor au crescut, deoarece elementele fundamentale ale cererii și ofertei au rămas neschimbate.
Salariile reale rămân în teritoriu negativ, ceea ce înseamnă o slăbire a puterii de cumpărare a consumatorilor. Cel mai recent indice al costului forței de muncă (ECI) arată o încetinire severă, iar salariile private ECI în al doilea trimestru au împins rata anuală de creștere de la 5,1% la un minim de doi ani de 4,6%, potrivit Biroului de Statistică a Muncii ( BLS). Câștigul orar mediu în termeni reali a scăzut de la 30 USD în 2021 la mai puțin de 29 USD, potrivit BLS.
De ce ar trebui să rămânem îngrijorați? Deoarece piața este excesiv de optimistă cu privire la sfârșitul problemei inflației, iar investitorii continuă să cumpere acțiuni extrem de ciclice, foarte volatile.
Cheltuielile personale reale în iunie au continuat să prezinte o tendință slabă (0,4%), iar deflatorul cheltuielilor personale ale consumatorilor (PCE) continuă să crească, cu 0,2% în iunie și 3,0% an/an, componenta sa de bază crescând cu 0,2% pe lună și 4,1% pe an.
Realitatea este că normalizarea monetară rămâne departe de a fi completă. Bilanțul Fed a crescut de la 17% la 36% din PIB și este acum la 34,5%. A crescut în iulie de la minimul din mai de 32,4%.
Mulți investitori cred că am văzut cea mai rea izbucnire a inflației și speră că economia va rămâne pe o aterizare slabă în timp ce băncile centrale încep să se relaxeze, ceea ce ar fi un scenariu optimist. Cu toate acestea, inflația persistentă afectează economia, iar ceea ce e mai rău urmează să vină acum, când economiile oamenilor au fost consumate în mare parte și condițiile de creditare sunt mult mai stricte. Dacă efectul de bază și relaxarea monetară duc la creșterea presiunilor inflaționiste, pariurile pe băncile centrale să reducă ratele și să cumpere obligațiuni guvernamentale pot fi foarte riscante.
Articol de Daniel Lacalle.
