fbpx

Austria, între ciocanul geopolitic și nicovala economică

Austria, alături de Ungaria, este singura țară membru UE care, la prima vedere, nu pare să încerce, din motive mai mult sau mai puțin obiective, să-și reducă dependența de gazul rusesc și este dur criticată de presa occidentală, dar și ONG-urile ecologiste pentru acest lucru.

Datele par a le da dreptate acestora. În cele 17 luni de când Kremlinul a declanșat ceea ce numește “operațiunea specială” din Ucraina, majoritatea statelor europene s-au mișcat surprinzător de rapid, reducându-și considerabil dependența “istorică” de gazul rusesc ieftin.

Germania, care se aproviziona în proporție de 55% cu gaz rusesc înainte de războiul din Ucraina, în prezent importă 0 metri cubi din Rusia. Polonia, Bulgaria și Republica Cehă au oprit sau sunt aproape de a opri fluxurile de gaze dinspre Rusia, iar Italia a redus constant importurile și a promis ca până la sfârșitul acestui an să elimine orice intrare de gaz rusesc în țară.

Austria, în schimb, care se alimenta în proporție de 80% cu gaz rusesc înainte de invazie, încă importa în mai 50% din gaze din Rusia, iar în martie, când cererea era ridicată, 74%.

Alfred Stern, șeful OMV, principalul acționar al celei mai importante companii de petrol și gaze din România, OMV Petrom, a declarat recent pentru Financial Times, că atât timp cât Rusia va vinde gaz, Austria îl va cumpăra.

Declarația pare una sfidătoare, însă în realitate este una mai mult pragmatică.

Explicația a fost oferită de fostul director general al diviziei de gaze a OMV, Otto Musilek (75 de ani), într-un interviu publicat în Kleine Zeitung.

„Factorul decisiv este că, fără soluții amiabile, prin obligația Take or Pay, ar trebui să plătești între 25 și 35 de miliarde de euro până în 2040 (către Gazprom – n.r.), fără să obții un metru cub de gaz pentru asta”, afirmă acesta, arătând implicațiile ruperii unilaterale a contractului semnat până în 2040 cu gigantul rus Gazprom,

Iar cele 25 de miliarde de euro reprezintă o sumă importantă pentru finanțele statului austriac, echivalentă cu de zece ori bugetul anual al armatei federale austriece.

Calculul a fost făcut de fostul șef OMV la un preț mediu al gazului de 30 euro/MWh, pentru un volum de 60 de miliarde de metri cubi de gaz, plus tarifele de transport.

Adevărul este că nici guvernul austriac, cât mai ales OMV, nu stau cu mâinile în sân și caută soluții pentru a-și reduce pe termen mediu și lung dependența de gazul rusesc.

O întrerupere imediată ar duce la ruina economică și la șomaj în masă, a avertizat anul trecut cancelarul austriac Karl Nehammer.

Leonore Gewessler, ministrul energiei și membru al Partidului Verzilor progresist în guvernul de coaliție al Austriei, a declarat că guvernul își menține angajamentul să pună capăt importurilor de gaze naturale rusești până în 2027. Dar „nu este ușor să anulezi ani și decenii de politici greșite în doar câteva luni sau într-un an”, explicat aceasta. Și, ca țară fără ieșire la mare, Austria, spre deosebire de Germania, Italia sau Grecia, nu poate construi pur și simplu terminale LNG.

Acesta este motivul pentru care OMV a semnat cu gigantul petrolier BP un contract pe termen lung de achiziționare LNG, care vizează furnizarea către compania vieneză de până la un milion de tone de gaz natural lichefiat pe an, timp de 10 ani, începând cu 2026.

Totodată, grupul austriac a anunțat deja că a rezervat capacități internaționale de transport de 40 TWh/an (două treimi din consumul intern) până în septembrie 2026 și de 20 TWh/an în perioada octombrie 2026-septembrie 2028. Rezervările au fost făcute prin punctele de interconectare cu Germania (Oberkappel) și Italia (Arnoldstein) și nu prin cel cu Ungaria, pe unde ar fi putut ajunge gazul românesc și, eventual și cel rusesc, în Austria.

Iar săptămâna trecută, OMV a raportat acum cea cea mai importantă descoperire de gaze naturale din Austria din ultimii 40 de ani, care va reprezenta o contribuție semnificativă la securitatea aprovizionării pentru clienții săi, mai ales în contextul incertitudinilor legate de furnizarea gazului rusesc în viitor.

Toate aceste măsuri nu par a-i satisface pe criticii Vienei.

„Nu cred că fac suficient. Guvernul austriac este unul dintre cele mai prietenoase executive cu Rusia”, susține Anne-Sophie Corbeau, cercetător la Centrul pentru Politica Energetică Globală de la Școala de Afaceri Internaționale și Publice a Universității Columbia, citată de News York Times.

Criticile ignoră aspectele economice și geografice, invocând în special considerații politice.

Iar Austria este într-adevăr prima țară vest-europeană care a semnat un contract de furnizare gaze cu Uniunea Sovietică în 1968.

În plus, Austria rămâne oficial neutră pe baza unui principiu înscris în Constituția sa din 1955, când sfârșitul ocupației sale postbelice a fost negociat cu Uniunea Sovietică. Ca urmare, nu este membru al alianței nord-atlantice (NATO). Cu toate acestea, guvernul austriac a condamnat ferm invazia Ucrainei, a primit refugiați și a permis transporturile de armament către Ucraina.

Însă, în timp ce gigantul energetic rus Gazprom a încetat brusc să aprovizioneze mai multe țări europene, acesta a continuat livrările către Austria, iar Kremlinul a exceptat OMV de la obligativitatea plății mărfii în ruble, acceptând ca mijloc de plată moneda euro.

„Elita politică din Austria este, după părerea mea, printre cele mai simpatetice cu Rusia. Prin urmare, cred că Viena va încerca să influențeze practicarea unei politici europene mai puțin beligerantă față de Moscova”, a declarat și Grzegorz Kuczynski, directorul programului Eurasia la Institutul din Varșovia.

Kuczynski s-a referit, potrivit NYT, la figuri politice precum Karin Kneissl, un fost ministru de externe care, la nunta sa din 2018, a făcut furori dansând cu Vladimir Putin, președintele rus, și i-a acceptat un cadou de cercei cu safir în valoare de 50.000 de euro. În 2021, aceasta s-a alăturat consiliului de administrație al Rosneft, compania petrolieră de stat a Rusiei, deși a demisionat, fiind presată de sancțiuni propuse în mai 2022.

Alte personalități politice austriece au avut, de asemenea, legături cu Rusia înainte de invazia de anul trecut. Câțiva foști lideri naționali de top au servit în consiliile de conducere ale companiilor și organizațiilor rusești. Wolfgang Schüssel, un fost cancelar, de exemplu, a fost membru al consiliului de administrație al Lukoil. Și el a demisionat la o lună după ce Rusia a invadat Ucraina.

În 2018 la semnarea actualului acord al OMV cu Gazprom, care se întinde pe o perioadă neobișnuită de lungă (până în 2040) au fost prezenți Sebastian Kurz, cancelarul austriac la acea vreme, și președintele rus, Vadimir Putin.

Totodată, grupul austriac a fost, de asemenea, un susținător financiar al gazoductului Nord Stream 2, acum avariat în urma unui sabotaj cu autori deocamdată neidentificați, dintre Rusia și Germania,

Iar de când a început invazia, OMV, compania energetică austriacă, a cheltuit 7 miliarde de euro, aproximativ 7,7 miliarde de dolari, pe gazul rusesc. Alternativa era însă, una mult mai scumpă: plata în continuare a contractului cu rușii, de tip take or pay, și achiziționarea de LNG, la prețuri mult superioare.

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Ucraina caută țapi ispășitori în România

Legislația, promovată de experții ucraineni și adoptată de guvernul de la Kiev, de interzicere a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.