Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Dacă recitim știrile din 2007, putem găsi o mulțime de titluri cu FMI și Fed care prezic o aterizare uşoară. Nimeni nu părea să-și facă griji cu privire la amplificarea dezechilibrelor. Motivul principal este că participanților de pe piață și economiștilor le place să creadă că banca centrală va gestiona economia ca și cum ar fi o mașină. Actualul optimism cu privire la economia SUA ne amintește de același sentiment din 2007.
Mulți cititori vor argumenta că de data aceasta situația este diferită și că nu vom asista la o criză precum cea din 2008 și au dreptate. Nicio criză nu este identică celei anterioare. Cu toate acestea, principalul contraargument care îmi este oferit atunci când avertizez asupra riscurilor unei recesiuni este că Fed va asigura toată lichiditatea care va fi necesară. Relaxarea cantitativă este văzută ca antidotul care va preveni o criză. Cu toate acestea, dacă singurul antidot pentru a preveni o contracție în stilul 2008 este relaxarea monetară, atunci riscul de stagflație este și mai mare. Deci, vestea bună pentru cei care se tem de recesiune este stagflația.
Am menționat deja de câteva ori că ne aflăm în mijlocul unei recesiuni a sectorului privat mascată de cheltuieli nebunești ale guvernului. Cele mai recente date ale indicelui manufacturier PMI (Purchasing Manager Index) confirmă acest lucru. S&P Global menționează că „o pierdere suplimentară a impulsului sectorului serviciilor afectează performanța economică generală a SUA” și că „sectorul manufacturier continuă să înregistreze o scădere a producției”, firmele din sectorul serviciilor înregistrând cea mai lentă creștere a activității comerciale. Încrederea consumatorilor din SUA a scăzut în august. Indicele de încredere a consumatorilor Conference Board a scăzut la 106,1 în august, de la 114, cifră revizuită în iulie. Anticipările situau acest index la o valoare de 116.
Și mai îngrijorător este să recunoașterea faptului că sectorul serviciilor și consumul sunt susținute de creșterea gradului de îndatorare. În iulie 2023, rata de economisire personală a fost de 3,5 la sută, cu mult sub media pre-pandemie de 6,9 la sută. În al doilea trimestru al anului 2023, datoria totală aferentă cardurilor de credit a crescut pentru prima dată la peste 1 trilion de dolari, atingând o datorie totală record a gospodăriilor de 17 trilioane de dolari, potrivit Rezervei Federale din New York.
În ciuda inflației crescute, guvernul Statelor Unite cheltuiește mai mult decât oricând, ceea ce înseamnă că consumă mai multe unități de monedă emisă. Tim Congdon de la Institutul de Cercetări Monetare Internaționale arată cum explozia inflaționistă a fost direct legată de creșterea generală a banilor din cauza creșterii cheltuielilor cu deficitul guvernamental. Alte studii ale lui Claudio Borio la Banca Reglementelor Internaționale o confirmă. Congdon subliniază o cifră extrem de îngrijorătoare care pune în pericol încrederea în moneda SUA și sustenabilitatea finanțelor publice. În anul până în iulie 2023, deficitul Statelor Unite a totalizat 2.474 de miliarde de dolari. Cu un PIB nominal în aceeași perioadă de aproximativ 27.000 de miliarde de dolari, deficitul a fost de peste 9% din PIB.
Datoria în creștere menține PIB-ul pe linia de plutire în Statele Unite. Între timp, anticipațiile inflaționiste rămân ridicate, ritmul majorărilor ratelor dobânzilor nu și-au făcut încă efectul asupra economiei, iar deprecierile agregatelor monetare arată că întreaga povară a contracției politicii monetare cade pe umerii sectorului privat. Un deficit public în creștere înseamnă impozite mai mari, inflație mai mare sau datorii mai mari în viitor.
Motivul pentru care majoritatea economiștilor cred într-o aterizare lină este pur și simplu pentru că dezechilibrele fiscale și datoriile în creștere nu au generat (încă – n.t.) un impact semnificativ asupra economiei în general. Și ar putea avea dreptate să creadă că nu va exista o recesiune în curând. Cu toate acestea, cu cât perioada perceperii inevitabilității unei recesiuni este mai ridicată, cu atât impactul va fi mai considerabil. Încercarea de a ascunde ceea ce ar fi fost o recesiune tehnică logică după un astfel de impuls monetar și fiscal enorm, precum cel din 2020-2021, este probabil să înrăutățească situația, deoarece agenților economici li se induce idea că majorările ratelor nu vor avea efecte negative și, pe un ton chiar mai optimist, că oferta de credit va rămâne neschimbată.
Agregatele monetare încep să-și revină cu mult înainte ca lupta împotriva inflației să fie încheiată. Creșterea ofertei monetare a revenit, ratele nu cresc, dar inflația de bază și generală rămân semnificativ peste țintă. În plus, dacă singurul factor care neagă o recesiune în stil 2008 este relaxarea cantitativă în continuare, atunci rețeta pentru apariția stagflației este completă. Injecțiile mari de lichiditate pentru a menține piețele pe linia de plutire se vor adăuga probabil cheltuielilor bugetare extrem de mari efectuate cu încăpățânare de guvern, care nu este dispus la nicio reducere a cheltuielilor. Ultima dată când s-a întâmplat acest lucru, nu a fost evitată scăderea economică, însă de data aceasta punctul de plecare nu este deflația, ci creșterea prețurilor de bază și de titlu.
Guvernul trebuie să diminueze cheltuielile inutile și să reducă drastic deficitul; Fed trebuie să-și îngusteze bilanțul și să evite stimulentul pervers de a cumpăra titlurile pe termen lung ale băncilor la prima preocupare a pieței. Mai multe planuri de stimulare guvernamentală nu vor face decât să se adauge la ceea ce este deja o economie cu creștere anemică, cu datorii mari și cu productivitate slabă. Contracția monetară ar trebui să vizeze reducerea dezechilibrelor din sectorul public, nu sufocarea sectorului privat.
Nu există o aterizare lină dacă dimensiunea guvernului în economie crește, iar sectorul privat este muls și înghesuit.
Semnele de avertizare sunt evidente. Ignorarea lor este iresponsabilă.
Articol de Daniel Lacalle (www.dlacalle.com)
