fbpx

Cum și-a distrus Rusia reputația pe piața gazului

Rusia a fost timp de 50 de ani un furnizor de încredere de gaze naturale către Europa, onorându-și obligațiile contractuale chiar și la apogeul Războiului Rece. Această reputație a Moscovei a jucat un rol major în dependența Germaniei de gazul rusesc, pe măsură ce motorul economic al Europei era proiectat să funcționeze pe bază de exporturi și energie ieftină.

Așa au stat lucrurile până când tancurile rusești au invadat anul trecut în februarie Ucraina. Invazia a fost penalizată de sancțiuni occidentale fără precedent. Gazul natural a fost exceptat, spre deosebire de petrol și cărbune, de la sancțiuni, asta și în condițiile în care Germania, care se baza pe Rusia pentru 50% din necesarul ei, înainte de război, și alte țări au căutat să-și diversifice sursele de aprovizionare.

Moscova a răspuns prin folosirea gazului pe post de armă în relația cu UE, care primea mai bine de o treime din gazul său din Rusia. Compania de stat Gazprom a întrerupt arbitrar livrările prin Nord Stream 1, cea mai mare conductă de gaz către Europa, după care a închis pe termen nedeterminat gazoductul invocând motive la o turbină.

Patru săptămâni mai târziu, atât Nord Stream 1, cât și Nord Stream 2, au fost puternic avariate de o explozie rămasă misterioasă până azi.

Penuria de gaz a dat fiori regi Europei care se temea de întreruperi de curent și de raționalizarea energiei iarna. Prețurile la gaz au explodat ajungând la 343 euro/ megawatt oră, în august anul trecut, și împingând inflația la niveluri record.

Temerile cele mai mari nu s-au adeverit iar Europa a evitat o criză energetică majoră mulțumită unei ierni mai blânde, a reducerii consumului de gaz și a importurilor de GNL din SUA.

„Întreaga strategie a Rusiei a fost autodistructivă, un eșec total. Kremlinul a crezut că folosind arma gazului, UE va fi nevoită să-și retragă sprijinul pentru Ucraina, dar acest lucru nu s-a întâmplat”, a afirmat Simone Tagliapetra, expert în energie la think-tankul Bruegel din Bruxelles.

Problema din piețele de gaz s-a repercutat, totuși, în industriile energofage, așă că multe fabrici de hârtie, chimie sau de îngrășăminte au fost nevoite să-și întrerupă producția sau să o reducă. În Germania, aceste sectoare au scăzut producția cu 20% față de nivelul de dinainte de război.

Prețurile mari la energie au afectat competitivitatea internațională a Germaniei. Potrivit unui raport al Camerei de Comerț și Industrie Germane, aproape o treime din fabricile germane iau în considerare sau deja au trecut la relocarea producției în alte zone, din cauza costurilor mari de acasă.

Deși prețul gazelor a scăzut considerabil în ultimul an, tranzacționându-se acum la 35 euro/ megawatt oră, încă sunt cu mult peste anii trecuți.

Depozitele de gaz ale Europei sunt pline în proporție de 90%, cu mult înainte de 1 noiembrie, obiectivul UE. Europa a înlocuit furnizorii ruși cu cei din Qatar, Norvegia și SUA.
Pentru Rusia, care furniza două treimi din exporturile de gaz către Europa, decizia de a închide Nord Stream a reprezentat un autogol, conform experților.

Cota de piață a Rusiei în UE a scăzut la 10% în prezent. Exporturile de gaz rusesc prin conductă către Europa au scăzut cu 60% în 2022, forțând Gazprom să reducă producția cu 20%. E de așteptat să scadă în continuare și anul acest, doar 10bcm fiind livrați, în primele cinci luni ale anului, prin conducta din Ucraina și prin Turkstream.

„Rusia și-a pierdut pentru totdeauna poziția de exportator major de gaz”, a afirmat Tagliapetra.

Gazul natural, spre deosebire de petrol, pe care Moscova a reușit cu succes să-l redirecționeze către China și India, chiar dacă prin reduceri mari, e mai puțin fungibil. E mai greu de transportat și are nevoie de investiții masive în conducte și fabrici de regazificare. Mare parte din infrastructura rusească de gaz este proiectată spre Europa, așa că Moscova are probleme în a-și redirecționa fluxul către China și Oriente.

Veniturile din gaz au scăzut cu aproape 45% în primele cinci luni din 2023, conform Bloomberg. Gazprom a anunțat o pierdere de 18,6 miliarde ruble în al doilea semestru din cauza fluxurilor reduse către Europa.

Rusia încearcă să-și vândă gazul către fostele state sovietice Kazahstan și Uzbekistan, să-și mărească exporturile de GNL și să-și mărească rețeaua domestică pentru a compensa aceste pierderi.

În același timp, Moscova vede în China o alternativă la marea piață europeană, dar pentru asta e nevoie de construcția unor noi conduce. „Dacă președintele rus speră să construiască gazoducte către China care să aibă aceeași capacitate ca cele spre Europa, va trebui să aștepte câteva decenii”, a afirmat Mihail Krutikin, care a adăugat că Beijingul ezită pentru moment să cumpere mai mult gaz rusesc.

Totuși, gazul rusesc este livrat către Europa, chiar dacă mult mai puțin prin GNL. Belgia, Franța și Spania au cumpărat volume record în 2022. La începutul acestui an, comisarul european pentru energie Kadri Simson le-a cerut companiilor europene să nu mai semneze contracte noi de GNL rusesc.

Țări precum Olanda și Spania au luat deja măsuri pentru a nu mai cumpăra GNL rusesc, dar în absența unui cadru de penalizări renunțarea la gazul rusesc ar mai putea dura o perioada.

În ceea ce privește războiul gazului inițiat de Moscova, acesta a dus la găsirea unor noi furnizori de gaz pentru Europa și la accelerarea tranziției verzi, în același timp în care a distrus reputația Moscovei.

„Chiar dacă Rusia poate oferi în viitor gaz foarte iefti, europenii își vor aduce aminte că poate rupe contractele din motive politice și nu poate fi creditată cu bună voință”, a afirmat Krutikin.

Articol publicat de DW.com

About Marius Giurgea

Check Also

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.