Dacă până la construirea gazoductului Turk Stream și apoi, până la declanșarea războiului din Ucraina, fluxul gazelor în Balcani era de la nord est la sud-vest, mai nou, gazele traversează România în sens contrar.
Coridorul transbalcanic nu mai transportă gaze din Rusia, via Ucraina, către Balcani, ci dimpotrivă, din Grecia (LNG) și Turcia (în special gaz rusesc și azer), via România, către Republica Moldova, Ucraina și chiar și Ungaria.
Zilnic, România are o producție internă de 24 milioane mc și importă, via Bulgaria, 10,5 milioane mc. 12,5 milioane mc sunt exportate (6,5 milioane în Ungaria, 5,3 milioane în Ucraina și 0,7 milioane în Republica Moldova), iar 10,5 milioane mc, înmagazinate.
Cele 2 milioane mc exportate net de România, reprezentând aproximativ 8,3% din producția internă curentă, aparțin OMV Petrom, care a semnat un contract de export cu Energocom, compania de stat desemnată de guvernul de la Chișinău cu achiziționarea de gaze și energie în vederea asigurării siguranței energetice a Republicii Moldova în această iarnă.
Chiar dacă tranzitul gazelor către Republica Moldova s-a înjumătățit de la 1 august, de la 20 la 10 GWh/zi, cel către Ucraina a crescut a un nivel record de peste 55 GWh/zi. Gazul exportat direct către Chișinău prin punctul de interconectare de la Ungheni este de proveniență internă, Energocom anunțând că are semnat un contract cu OMV Petrom, însă și cel care ia calea Kievului prin coridorul transbalcanic este, probabil, destinat tot Republicii Moldova, care-l înmagazinează doar în depozitele deținute de Ucraina.
În plus, traderii, europeni de gaze naturale au început să stocheze gaze naturale în Ucraina pentru a profita de prețurile mai mici și de capacitatea disponibilă acolo, indiferent de riscurile aferente războiului.
În iulie, importurile de gaze naturale în Ucraina s-au ridicat la 589 de milioane de metri cubi.
Majoritatea gazului a fost importat de comercianți nerezidenți pentru depozitare. 223,8 milioane de metri cubi au fost trimise de companii din Ungaria, 142,9 milioane de metri cubi din Moldova, 119,6 milioane de metri cubi din Slovacia și 102,8 milioane de metri cubi din Polonia.
În urma invaziei Rusiei în Ucraina, începută în februarie anul trecut, Uniunea Europeană (UE) a optat pentru stocarea masivă a gazelor pentru a compensa reducerea ofertei rusești, în special în lunile de vârf ale cererii de iarnă.
În acest an blocul comunitar ar putea să atingă obiectivul de a-și umple instalațiile de depozitare la 90% mult înainte de data programată, 1 noiembrie.
Depozitele statelor mebmre UE erau pline în proporție de 87 % pe 7 august.
Comercianții au declarat că există o logică comercială în depozitarea în Ucraina, ei dorind să profite de prețurile mai mici din prezent decât cele cu livrare în lunile/sezoanele viitoare.
Gazul cu livrare în septembrie costă 30 euro (32,96 dolari) pe MWh, comparativ cu preturile forward pentru primul trimestru al anului 2004, mai ridicate, de 49 euro.
Operatorul facilităților de înmagazinare gaze din Ucraina, compania de stat Ukrtransgas, parte a grupului Naftogaz, susține că companiile nerezidente ar putea folosi o capacitate de stocare de peste 10 miliarde de metri cubi, din totalul de cea de aproximativ 30 de miliarde de metri cubi de care dispune Kievul, mai ales în vestul țării, care este departe de linia frontului.
Think-Tank-ul Bruegel a declarat luna trecută, potrivit Reuters, că Ucraina ar putea crește capacitatea de stocare a Europei cu aproximativ 10%.
„Utilizarea capacității suplimentare de 100 TWh disponibilă în Ucraina va îmbunătăți perspectivele de iarnă ale Europei și va oferi un impuls binevenit venirurilor bugetare ale Ucrainei”, a spus Bruegel.
Gazul stocat în Ucraina poate fi achiziționat de oriunde în Europa și retrimis, folosind fluxuri reale sau virtuale, în conductele din Republica Moldova, Ungaria, Polonia și Slovacia și chiar și România.