Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Dependența Europei nu numai de petrolul rusesc, ci și de infrastructura de transport construită special pentru acesta, face dificilă diversificarea aprovizionării, singura alternativă din prezent fiind importul și, implicit, dezvoltarea infrastructurii necesară acestuia, de gaz natural lichefiat (LNG).
Cunoscut pentru relațiile istorice nu tocmai prietenoase pe care le-a avut de-a lungul timpului cu Rusia, guvernul polonez a propus membrilor alianței nord-atlantice extinderea sistemului său de conducte de petrol pe flancul estic al NATO, ca urmare a creșterii tensiunilor cu Rusia ca urmare a conflictului din Ucraina.
Sistemul de conducte din Europa Centrală (CEPS) al NATO este o rețea de conducte de înaltă presiune care transportă combustibil pentru avioane, benzină, motorină și nafta în Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Olanda. A fost înființată în timpul Războiului Rece pentru a furniza combustibil forțelor NATO și continuă să satisfacă cerințele de combustibil cu flexibilitatea pe care o cere mediul de securitate actual.
CEPS constă din aproximativ 5.400 de kilometri de conducte, stații de pompare, spații de depozitare și sisteme de hidranți pentru aerodrom și dispune și de o capacitate totală de stocare de 2,6 milioane de metri cubi.
În prezet, Uniunea Europeană a interzis importul maritim de petrol și produse petroliere din Rusia, cu excepția Bulgariei, a cărei singură rafinărie, cea de la Burgas, este diținută de Lukoil. Gigantul rus operează în regiune rafinăriile Petrotel, cu o capacitate anuală de 2,4 milioane tone, în România (care însă nu este scutită de la sancțiunile UE), și Burgas, cu o capacitate anuală de 9,8 milioane tone, în Bulgaria.
În ceea ce privește importul de țiței rusesc prin oleoductul Prietenia (Drujba) acesta este în continuare permis, și este la latitudinea statelor membre și companiilor de a importa în continuare petrol rusesc.
Prin oleoductul Prietenia sunt în prezent alimentate în special rafinăriile MOL din Ungaria și Slovacia.
Tot prin același oleoduct sunt alimentate și rafinării germane, însă nu cu țiței rusesc, ci cu țiței kazah.
Recent, Serbia și Ungaria, considerate de mulți cele mai prietenoase state europene cu Federația Rusă, au semnat un memorandum potrivit căruia conducta de sud a oleoductului Prietenia va fi extinsă până la Novi Sad, unde este situată rafinăria NIS Petrol, companie deținută de gigantul rus Gazprom.
Propunerea Poloniei, care a a aderat la NATO în 1999 împreună cu Ungaria și Republica Cehă, poate fi considerată o reacție la demersul maghiaro-sârb.
Polonia susține că extinderea CEPS pentru a ajunge pe flancul estic al alianței, unde se învecinează cu Rusia și Belarus, ar spori capacitățile de descurajare și apărare ale NATO în regiune și ar reduce dependența acesteia de aprovizionarea cu energie a Rusiei.
„Cu siguranță vom pune problema extinderii conductelor de alimentare cu combustibil, conductelor NATO. Astăzi se întind până în Germania pentru că sunt rămășițele a ceea ce a fost construit în timpul Războiului Rece. Ne-am dori, după mai bine de 20 de ani de prezență în NATO, ca alianța să decidă în sfârșit că va finanța extinderea, astfel încât (conductele și țițeiul -n.r.) să ajungă pe flancul estic al NATO”, a declarat președintele polonez Andrei Duda, potrivit bnn, înainte de a participa la summit-ul de la Vilnius.
Propunerea Poloniei este privită în prezent cu mai mult interes, ca urmare a sporirii prezenței militare ruse și a agresiunii din Ucraina. Polonia a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei.
Extinderea CEPS pe flancul estic s-ar confrunta cu mai multe provocări, cum ar fi fezabilitatea tehnică, impactul asupra mediului, cadrul legal și consensul politic. Cu toate acestea, proiectul ar putea oferi oportunități semnificative de îmbunătățire a pregătirii operaționale și a rezistenței NATO în caz de conflict sau criză.
Potrivit unui raport al Centrului de Studii Strategice și Internaționale (CSIS), extinderea CEPS în Polonia ar costa aproximativ 1 miliard de dolari și ar dura cinci ani pentru finalizare. Raportul mai sugerează că extinderea CEPS până în România și Bulgaria ar costa încă un miliard de dolari și ar dura încă cinci ani.
Raportul CSIS concluzionează că „cursa logistică a NATO nu se referă doar la deplasarea forțelor, ci și la asigurarea faptului că acestea au ceea ce au nevoie pentru a lupta când ajung acolo. Combustibilul este esențial pentru orice operațiune militară, mai ales într-o eră a războiului de mare intensitate împotriva adversarilor aproape de semeni. Extinderea sistemului de conducte al NATO este un imperativ strategic pentru a ne asigura că Europa are combustibilul de care are nevoie pentru a lupta – și a câștiga – următorul război.”
