Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Ieri, Eurostat a raportat că „inflația anuală în zona euro este de așteptat să fie de 7,0% în aprilie 2023, în creștere de la 6,9% în martie”.
În special, inflația totală din zona euro a crescut ușor la 7%, dar inflația de bază, care include alimente și energie, a scăzut la 5,6% de la 5,7% cu o lună înainte. Observatorii au remarcat că aceasta înseamnă că „inflația de bază a atins în sfârșit un vârf”, ceea ce „face o creștere de 25 de puncte de bază mai probabilă decât o creștere cu 50 de puncte de bază săptămâna aceasta”, toți ochii urmând a fi ațintiți mâine pe decizia Băncii Centrale Europene.
Financial Times susține că, chiar dacă „inflația din zona euro a crescut pentru prima dată în șase luni”, un fapt care „a complicat decizia decidenților monetari la Banca Centrală Europeană”, „analiștii se așteaptă la creșteri mai mici ale ratei BCE, în ciuda creșterii inflației totale.”
Drept răspuns, profesorul olandez de economie Lex Hoogduin, care a fost consilier al primului președinte al Băncii Centrale Europene (BCE), Wim Duisenberg, ca membru al consiliului executiv al Băncii Centrale Olandeze și ca președinte al casei de clearing LCH.Clearnet, a declarat:
„Cu inflația reală la 7% și inflația de bază la 5,6% în zona euro și ratele dobânzilor BCE la 3%, discuția cu privire la dacă BCE ar trebui să o lase mai moale cu majorările ratelor dobânzii este cel puţin remarcabilă, ca să nu spunem mai mult. Conform regulii Taylor, ratele dobânzilor ar trebui să fie, să zicem, de 7-7,5%. Acesta nu este un domeniu științific foarte complex, dar ne arată faptul că BCE mai are foarte multe de recuperat.
De asemenea, comparativ cu Fed (banca centrală americană), ratele dobânzilor BCE sunt scăzute. Inflația de bază pe care o vizează SUA (core PCE) este mai mică decât inflația de bază IAPC, dar rata fondurilor Fed este de 4,75-5%, față de rata de politică monetară a BCE de 3%. În concluzie: este prematur să vorbim despre trepte în urcare mai mici ale ratei dobânzii BCE, sau chiar despre încetarea majorărilor. Probabil că BCE trebuie să facă mai mulți pași de 50 de puncte de bază pentru a putea afirma cu încredere că stabilitatea prețurilor va fi restabilită.”
Între timp, scriind în Financial Times, Krishna Guha, fost membru al comitetului de conducere al Fed din New York, care este acum vicepreședinte al Evercore ISI, avertizează că „BCE nu își poate permite să asiste pasivă și mulțumită la activitatea băncilor europene” deoarece „băncile europene” , la fel ca și cele din SUA, se confruntă cu pierderi mari nemarcate încă de piață în activele achiziționate în perioada de dobânzi ultra-scăzute, care s-au prăbușit ca valoare atunci când ratele dobânzilor au crescut. Ca și în America, unele pierderi sunt legate de obligațiunile guvernamentale, dar băncile din zona euro dețin și multe credite ipotecare cu rată fixă.”
El adaugă: „În timp ce supraveghetorii europeni au testat băncile pentru un șoc al ratei dobânzii (pe partea bilanțurilor contabile de active), ei nu au testat pentru cealaltă jumătate a stresului care a afectat băncile regionale din SUA – un șoc simultan exercitat asupra rigidității depozitelor bancare (pe partea pasivelor)”. Și asta deoarece „șocul tehnologic de bază al serviciilor bancare prin internet mobil, care permite clienților să mute depozite cu o mișcare de deget”, este prezent și în Europa.
Mai mult decât atât, Europa este mult mai prost plasată pentru a face față unui astfel de șoc dublu în cazul în care acesta ar apărea. Asigurarea depozitelor la 100.000 de euro este prea mică și nu există nicio scutire de risc sistemic de tipul pe care autoritățile americane l-au invocat pentru a proteja toți deponenții și pentru a evita panica bancară, în timp ce mecanismul unic de rezoluție pentru băncile aflate în faliment în Europa este prea rigid.”
Articol publicat de Brusselsreport.eu
