Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Din iulie 2016, după Brexit, am asistat la emergența unui model. De fiecare dată când lira sterlină scade, urmează un cor de voci care strigă „v-am spus noi”. Vina pentru scăderea monedei aparține deciziei Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană, ceea ce a avut drept consecință fuga investitorilor din regat și plasarea banilor lor în alte direcții.
Dar ce se întâmplă atunci când euro scade? Când se întâmplă acest lucru nu auzim nimic. Cu toate acestea, euro a scăzut dincolo de o bornă de la care scăderea nu mai poate fi ignorată: a scăzut față de dolar pentru prima dată din 2002 și până astăzi. E o prăbușire importantă, mai ales dacă avem în vedere că un euro era în anul 2008 echivalentul a 1,5 dolari. Față de lira sterlină, euro este la același nivel la care era în 2012, cu mult înainte ca Mare Britanie să contemple cu adevărat să părăsească Uniunea Europeană.
E foarte probabil ca investitorilor internaționali să nu le placă prea mult felul în care arată economia Marii Britanii, dar e sigur că le place și mai puțin cum arată economiei zonei euro. Nu e vorba doar de faptul că peste tot în Europa, inclusiv în Marea Britanie, economiile au tot lâncezit în ultimii zece ani. Ceea ce este mai relevantă, însă, e faptul că zone euro se situează cu mult în spatele Statelor Unite și Marii Britanii în ceea ce privește combaterea inflației. În timp ce Rezerva Federală și Banca Angliei au înăsprit de mai mai multe luni de zile politica monetară, Banca Central Europeană nu a mișcat un deget până în luna iulie, când a ridicat ratele la zero. Dacă se va permite inflației să crească în continuare în zona euro, scăzând puterea de cumpărare în termeni reali, va deveni inevitabil ca euro să se găsească într-o poziție inferioară față de alte monede.
Pe lângă această problemă, a reapărut stresul datoriilor guvernamentale din zona euro. Criza datoriilor suverane din urmă cu un deceniu a fost tratată, fără însă a fi rezolvată. Cu toate acestea, membrii zonei euro nu sunt stăpâni pe monedele lor. În cazuri extreme, spre deosebire de țările care și-au păstrat moneda, ele nu pot folosi politica monetară pentru a ieși din criza datoriilor. Cu alte cuvinte, ele nu-și pot devaloriza moneda și astfel acoperi datoria, drept pentru care au un risc mult mai mare de faliment.
În aceeași ordine de idei, trebuie menționată și eroarea uriașă pe care au făcut-o și în care persistă țările din zona euro cu politica energetică, deoarece au ignorat siguranța energetică urmărind cu obstinație să reducă emisiile de carbon. Poate că Europa crede că a furat startul în fața lumii prin reducerea investițiilor în hidrocarburi și energie nucleară, prioritizând regenerabilele. Problema este că regenerabilele nu au rezolvat situația energetică pe măsură ce s-a renunța la hidrocarburi și la energie nucleară, ceea ce a lăsat zona euro extrem de dependentă de gazul rusesc. Nu există nicio zonă, regiune sau țară din lume care să fi fost imună la explozia prețurilor la energie survenită în acest an, dar nicăieri nu a fost șocul la fel de puternic ca pentru acea parte a Europei care se alimenta cu gaz în proporție de 40% din Rusia lui Putin.
Abia acum începem să descoperim cât de importantă este energia ieftină pentru o economie și ce înseamnă energia ieftină pentru creșterea economică, atunci când acea energie ieftină nu mai este disponibilă. Scăderea abruptă a euro reprezintă un simptom al felului foarte pesimist în care investitorii privesc structura zonei euro și planul Europei de a face tranziția spre energia verde. Marea Britanie nu o duce cu mult mai bine, dar cel puțin perspectivele sale sunt ușor mai optimiste având în vedere o anumit imunitate față de o criză financiară în zona euro.
Articol de Ross Clark pentru The Spectator.
