Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Guvernul României a anunțat recent că se gândește la un plan de supraimpozitare a companiilor din energie de pe întregul lanț (producători, furnizori și intermediari) deoarece acestea fac profituri foarte mari. Potrivit ministrului energiei, „Impozităm pe toată lumea atunci când sunt profituri foarte mari. Și piața de energie electrică face profituri foarte mari. Și dublu e un profit foarte mare. Un intermediar de energie electrică și gaze naturale nu ar trebui să câștige mai mult de câteva procente, că doar ia și vinde”.
În același timp, oficialul guvernamental a afirmat că românii nu vor avea de suferit de pe urma acestei măsuri, prețurile urmând să rămână în continuare la un nivel accesibil.
Bineînțeles că sunt mai multe probleme legate de o asemenea măsură, mai ales în contextul actualei crizei energetice care afectează întreaga piață europeană.
În primul rând ceea ce sare în ochi în declarația ministrului este ideea că există un nivel exact sau corect al profitului, estimabil obiectiv, de la distanță, iar ceea ce depășește acel nivel trebuie confiscat de stat prin impozitare. Nu există o asemenea cotă corectă a profitului, iar profiturile pot să varieze în funcție de condițiile de pe piață, iar de multe ori se pot transforma în pierderi. De pildă, nu cu mult timp în urmă, mai precis în urmă cu doi ani, la începutul pandemiei, mai toate companiile energetice aveau probleme mari din cauza întreruperii transporturilor la nivel mondial. Astfel, prețul petrolului ajunsese sub nivelul de 0 dolari pe baril, mai precis la -37,63 dolari pe baril. Cu alte cuvinte, producătorii trebuiau să plătească bani pentru a scăpa de țițeiul extras, pentru că nu mai avea spațiu de stocare.
Condițiile actuale de piață au schimbat dinamica și sunt favorabile producătorilor, dar ideea introducerii unei supraimpozitări nu are nimic de-a face cu o piață liberă funcțională.
În al doilea rând, așa cum reiese foarte răspicat din declarația guvernului, oamenii sunt liniștiți printr-o simplă afirmație după care prețul energiei va rămâne neschimbat în urma acestei măsuri fiscale. După cum remarcă profesorul de economie Bogdan Glăvan, una din ideile standard din orice manual de economie, indiferent de școala din care provine autorul, este aceea că impozitarea unui produs, mai ales în condițiile unei cereri relativ inelastice, va duce la creșterea prețului și la transferul poverii fiscale dinspre companii către consumatori. Altfel spus, în cele din urmă, cei care vor suferi de pe urma acestei măsuri vor fi tot oamenii simpli, indiferent de paravanul sub care va fi operată această spoliere. Pentru că și în condițiile unei compensări sau al fixării prețului, oamenii vor achita acest produs prin banii de la buget sau vor trebui să se mulțumească cu mai puțină energie (în cazul în care prețul este fixat prea jos). „Se adoptă măsuri care echivalează cu aruncatul benzinei peste foc în încercarea de a-l stinge”, a concluzionat profesorul Bogdan Glăvan.
Poate partea cea mai problematică din toată această propunere de măsură vizează actualul context energetic, nu doar național, ci și europeană, dacă nu global. E limpede pentru toată lumea că ne confruntăm cu o criză energetică determinată de războiul Rusiei în Ucraina, de încercarea Europei de a renunța la hidrocarburi și energie nucleară, de eșecul surselor de energie verzi în a compensa deficitul energetic produs de abandonul surselor tradiționale. În aceste condiții vitrege, în care se pune foarte serios problema raționalizării consumului pentru companii și chiar pentru gospodării, de asemenea, în condițiile în care multe state europene au luat deja măsuri pentru reducerea iluminatului public, setarea termostatelor sub anumite valori, marea provocare nu constă în a îndepărta printr-o impozitare agresivă companiile energetice, ci în a oferi condiții cât mai favorabile (profitabile) pentru companii, astfel încât acestea să investească.
Un nivel ridicat al profitului reprezintă un semnal pentru companii și investitori că acolo sunt condiții de piață favorabile pentru a investi. Mai multe companii și investitori înseamnă o ofertă mai bogată care se traduce în cele din urmă – toate celelalte condiții rămânând neschimbate – într-o reducere a prețului final pentru consumatori. Invers, un nivel scăzut al profitului, suprataxare și o suprareglementare echivalează cu un semnal negativ pentru companii, de a sta cât mai departe de acea piață sau de a-și retrage banii investiți.
În concluzie, o astfel de măsură precum cea gândită de oficialii români, nu va face altceva decât să dreneze și mai mult resursele populației, să amplifice problemele de pe piața energetică și să ducă la condiții de viață mai proaste pentru oamenii simpli.
