Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Comisia Europeană le-a recomandat în aceste zile tuturor statelor membre să raționalizeze consumul de gaze în condițiile în care există posibilitatea foarte reală ca Rusia să întrerupă furnizările către Europa. Recomandarea se va transforma într-o impunere dacă o vor cere condițiile din piață, adică dacă se vor constata perturbări grave ale aprovizionării.
Agenția Internațională pentru Energie a recomandat, la rândul ei, de mai multă vreme raționalizarea consumului pentru a evita o criză majoră la iarnă. Toată lumea este conștientă că va urma o iarnă grea, cu urmări dintre cele mai impredictibile la nivel economic și social.
În pofida acestei evidențe, măsurile luate țin mai mult de domeniul dorințelor iluzorii decât de cel al realității practice. Pentru că și în aceste condiții extrem de dificile – ne aflăm în mijlocul verii iar prețul la energie continuă să crească – principala metodă de a combate criza este raționalizarea și imunizarea conceptului de energie regenerabilă.
Potrivi lui Merryn Somerset Webb, redactorul șef al prestigiosului The Financial Times, în anul 2001 aproximativ 86% din nevoile energetice mondiale erau acoperite de hidrocarburi. În anul 2021, procentul a scăzut la 84%, dar asta în condițiile în care investițiile în energie solară și eoliană au fost imense.
Cu toate acestea în fiecare recomandare venită de la oficialii occidentali, răspunsul standard la problema energiei îl reprezintă investiția în energie verde și descurajarea prin orice mijloace a hidrocarburilor. Nu mai târziu de săptămâna aceasta, guvernul României a anunțat că a contractat un împrumut în valoare de 600 de milioane de dolari de la Banca Mondială pentru finanțarea energiei regenerabile. Ceea ce, probabil, nu ar fi atât de îndoielnic, dacă economia ar permite (deficitul bugetar și datoria publică se află într-o continuă creștere) sau piața ar cere acest lucru.
Ori tocmai aici se află marea problemă a acestui accent, de-a dreptul irațional, pe energia regenerabilă. Meritele ei sunt proclamate apriori, fără a se ține sub nicio formă cont de testul pieței. Până în acest moment, pentru investitori și pentru piață, adică pentru publicul consumator, care votează în fiecare secundă cu alegerile pe care le fac, opțiunea principală au reprezentat-o hidrocarburile. Oamenii nu au fost interesați să investească în energie regenerabilă, iar investițiile masive din acest domeniu au avut loc doar pentru că au fost subvenționate masiv de state. În condiții de piață liberă, adică de non-intervenționism guvernamental, lumea se îndreaptă aproape fără excepție spre hidrocarburi.
Cu toate virtuțile ei reale sau închipuite, energia verde nu reușește să se impună pe piață. Chiar dacă impactul ei a crescut, în realitate, după cum se poate vedea foarte bine din statistica de mai sus, lumea continuă să se dezvolte în proporție covârșitoare prin aportul hidrocarburilor.
Întrebarea dacă energia verde este sau nu profitabilă nu poate primi un răspuns decât dacă piața este lăsată cât de cât liber, și nu dacă guvernele scot de facto în afara legii energia tradițională. Așa numita energie alternativă, regenerabilă sau verde ajunge să se transforme într-o energie impusă similară cu sărăcia, din cauza prețului mare plătit de consumatori, dar și a volatilității sale proverbiale.
Progresele economice realizate în ultimii 200 de ani, dar și din anul 2000 încoace, când tot mai mulți oameni, inclusiv în România, au ieșit din sărăcie și au intrat în clasa de mijloc nu ar fi fost posibile, printre altele, fără un acces la o energie ieftină și accesibilă. Iar până în acest moment singura energie care a dovedit aceste calități a fost energia bazată pe hidrocarburi și energia nucleară. Discreditarea ei nu se face pe motive economice, deși prohodul i-a tot fost cântat, fie spunându-se că resursele sunt pe terminate, fie că duc la probleme serioase de mediu,șamd, ci pe motive ideologice (climatice).
Din acest motiv, renunțarea forțată la hidrocarburi, întreprinsă de guvernele occidentale, nu reprezintă altceva decât o întoarcere la sărăcie pentru categorii largi de populație. Presupunând, bineînțeles, că nu se va schimba nimic în politica energetică actuală.
