Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
La nivel global, principalii exportatori de cărbune sunt Indonezia, Australia, Rusia, Columbia, Africa de Sud și Statele Unite. Pe partea de cerere, China reprezintă fără doar și poate principalul consumator (mai bine de jumătate din producția globală), urmată de India, Japonia, Europa și alte țări din zona Asia-Pacific.
O dată cu creșterea prețului la gaz, a crescut și prețul la cărbune, de patru ori într-un an. Cărbunele și gazul sunt concurenți pe piața de electricitate, deoarece ambele acoperă ceea ce se cheamă „decalajul termal”: diferența dintre cererea de electricitate și generarea din surse energetice neutre din punct de vedere ale carbonului.
Piața UE
Uniunea Europeană a renunțat treptat la hidrocarburi, reducându-și consumul de la 1200 milioane de tone la 427 milioane de tone în ultimele trei decenii. În continuare ne interesează doar cărbunele tare, lignitul fiind produs și consumat domestic. Consumul și producția de cărbune în UE a scăzut, în special în ultimii ani. Drept urmare, importurile au devenit din ce în ce mai semnificative, de la 30% la 60 consum intern, ridicând întrebări cu privire la disponibilitatea cărbunelui în UE în cazul unei întreruperi majore, cum ar fi un embargo energetic asupra Rusiei.
Rusia a jucat un rol major în a acoperi deficitul dintre consumul european de cărbune și producția europeană, consumul de cărbune importat de UE din Rusia crescând de la opt milioane de tone în 1990 la 43 milioane de tone în 2020.
Este important să distingem între cărbunele termal, cunoscut și drept „cărbune de abur” care este folosit pentru a genera electricitate și cărbunele metalurgic folosi la fabricarea metalului și oțelului. Cărbunele metalurgic rusesc reprezintă 20%-30% din importurile de cărbune ale UE, în timp ce partea rusească din importurile UE de cărbune termal este de aproape 70%. Germania și Polonia depind în mod special de cărbunele termal din Rusia.
A înlocuit cărbunele rusesc (peste 40 de milioane de tone) s-ar putea să fie doar o parte din provocare. Dacă furnizările de gaz și petrol rusesc se opresc și ele, UE ar putea fi nevoită să importe și mai mult cărbune pentru a produce electricitate. În fapt, legat strict de electricitate, UE are suficientă capacitate pentru a crește semnificativ electricitate în caz de urgență. Dacă toate centralele pe cărbune din Germania ar fi operat la capacitate deplină în 2021, ar fi produs cu 140 TWh mai multă electricitate, consumând în plus 40 milioane de tone de cărbune.
Diversificarea și creșterea furnizărilor de cărbune UE
Deși, importurile rusești reprezintă o parte importantă din cărbunele termal consumat în UE, există semnale din industrie că importurile rusești ar putea fi înlocuite relativ rapid. Asociația germană a importatorilor de cărbune a afirmat că cărbunele rusesc ar putea fi înlocuit în câteva luni. Este totuși neclar cât ar putea funcționa cărbunele ca buffer pentru faza de tranziție. Cele 2,6 milioane de tone stocate în porturi ar acoperi aproximativ trei săptămâni de importuri rusești, dar ar trebui să existe mai mult cărbune în centrale.
Cărbunele rusesc poate fi înlocuit deoarece piețele globale de cărbune sunt bine aprovizionate și flexibile. Doar expansiunea foarte agresivă a Rusiei din ultimul deceniu pe piața europeană a îndepărtat ceilalți furnizori. În principiu, livrările din țările care au exporturi reduse către UE sunt încă foarte disponibile pentru a înlocuit cărbunele rusesc. Dacă vom compara maximul global al exporturilor de cărbune pentru principalele țări exportatoare din ultimii șase ani (2016-2021) cu nivelurile de export din 2021, pare că există suficientă marjă pentru a înlocuit aproape complet exportul de cărbune rusesc. Dacă India și China, principalii consumatori la nivel global, ar începe să cumpere din Rusia, marja de export pentru ceilalți furnizori globali ar crește și mai mult. În mod similar, a crește producția domestică în UE care a atins un minim în 2021 (329 milioane de tone vs 373 milioane de tone în 2019) cu aproape 40 de milioane de tone ar fi posibil în caz de necesitate.
Bineînțeles că anumite constrângeri în cererea și producție de cărbune pentru țările exportatoare ar putea împiedica exploatarea deplină a potențialului. De pildă, în ianuarie 2022, Indonezia a introdus o restricție temporară pe exporturile de cărbune și pare decisă să facă același lucru în aprilie. Pe de altă parte în Columbia, după o scădere importantă în 2020 (-40%) din cauza pandemiei și a grevelor, producția este așteptată să crească în 2022 cu 7 milioane de tone.
Exporturile de cărbune ale Australiei din ultimul an și jumătate au fost redirecționate către India după ce China a introdus o restricție asupra cărbunelui australian. Boicotul chinez a eliberat o anumită cantitate de cărbune australian, având în vedere că India nu a preluat tot cărbunele disponibil pentru China. Totuși, Australia experimentează întreruperi temporare ale furnizărilor de cărbune, din cauza incendiilor și a inundațiilor care obstrucționează exploatările. Embargoul chinez impus Australiei a determinat China să-și mărească producția de cărbune la 220 milioane de tone, o creștere cu 6% față de anul trecut.
Africa de Sud pare că poate exporta destul cărbune, având în vedere că exporturile sale în 2021 au fost la cel mai scăzut nivel din 1996, din cauza tulburărilor politice și a problemelor de siguranță și operaționale. Richards Bay Coal Terminal, principalul terminal pentru exportul cărbunelui, se așteaptă ca exporturile să își revină în 2022 și să crească cu 17%, ajungând la 70 milioane tone.
În fine, Departamentul pentru Energie din SUA se așteaptă ca producția de cărbune din America să crească cu mai bine de 25 milioane de tone, în timp ce consumul domestic va scădea cu șapte milioane de tone. Agenția estimează că exporturile vor înflori, dar și stocurile la centralele energetice.
Înlocuirea importurilor rusești de cărbune necesită dezvoltarea fulger a unor lanțuri de aprovizionare care să ducă cărbunele acolo unde este nevoie. Majoritatea utilizatorilor de cărbune deja se aprovizionează din surse diferite și ar putea dezvolta aceste rețele. Pe partea de politici publice, s-ar putea să fie nevoie de sprijin diplomatic pentru accelerarea procesului. Mai mult, s-ar putea să fie nevoie de relaxarea unor reglementări de mediu pentru a permite folosirea unor cărbuni mai accesibili.
O cerere mai mare de cărbune, furnizări mai puține și logistică mai complexă vor crește costul importului de cărbuni și ar putea duce la probleme temporare și locale. Totuși, stoparea importurilor de cărbune rusesc nu ar trebui să provoace probleme majore.
Concluzie
Dacă stoparea gazului rusesc s-ar putea dovedi dificilă și costisitoare, deși fezabilă, ar fi cu mult mai puțin dureros pentru UE să oprească total importurile de țiței și cărbune rusesc. Țițeiul și cărbunele sunt mult mai globale și lichide decât gazul, și nu au nevoie de o infrastructură specifică. Totuși, un embargo impus furnizărilor de petrol și cărbune ar putea avea efecte secundare globale. Europa ar putea fi afectată puternic de prețuri mai mari, dar fiind un continent bogat ar putea fi capabilă să atragă mai mult țiței, produse petroliere și cărbune, ceea ce s-ar putea dovedi mai dificil pentru țările cu economii emergente.
Europa s-ar putea descurca fără petrolul rusesc dar pot apărea probleme serioase logistice și de coordonare.
În ceea ce privește cărbune, îndepărtarea de cărbune va pune probleme tot țărilor emergente din cauza efectelor secundare. De asemenea, trebuie rezolvate problemele logistice. Este de o importanță capitală ca Europa să se miște repede pentru a cumpăra cărbune mai mult și a-și face stocuri, în special datorită cererilor mai mari pentru centrale.
Europa va trece printr-o perioadă scurtă și dureroasă până când cererea și oferta se vor reajusta, dar dacă aceste măsuri sunt acompaniate de un impuls mai puternic spre tranziția energetică, atunci amenințarea energetică a Rusiei asupra Europei va dispărea.
McWilliams, B., Sgaravatti, G., Tagliapietra, S. și G. Zachmann pentru Brughel.com
