Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Intervenția președintelui turc Recep Tayyip Erdogan pentru menținerea dobânzilor scăzute și declarația cu privire la un „război economic de independență” a făcut ca lira să se prăbușească, iar analiștii se întreabă acum cât este dispus președintele să accepte această scădere.
Erdogan a sacrificat până acum trei guvernatori ai băncii centrale și este un opozant al ratei de dobândă monetare înalte, așa că a insistat să continue pe ideea unor dobânzi mici pentru a stimula cererea și investițiile. Experții, inclusiv cei de la FMI, se așteaptă la o creștere economică de 9% în acest an, una dintre cele mai mari din lume.
Dar cum lira s-a prăbușit marți cu 15% analiștii avertizează că această volatilitate monetară ar putea să afecteze serios creșterea viitoare. În opinia lor, politica economică a lui Erdogan prezintă numeroase riscuri pentru sănătatea financiară a țării și pentru economie în general, fără să mai vorbim de nemulțumirea populară pe care o stârnește. Există patru probleme decisive.
Vor trece turcii din ce în ce mai mult la dolari?
Băncile turcești le permit clienților să aibă depozite atât în lira turcească cât și în valută. În ultimii ani, turcii au preferat din ce în ce mai mult să își țină economiile în dolari și euro, din cauza inflației mari și a dobânzilor mici care au erodat economiile în lire. Depozitele în valută reprezintă 55% din totalul depozitelor sectorului bancar (aproximativ 231 miliarde euro), comparativ cu 49% cum se întâmpla în 2018
Analiștii sunt îngrijorați că depozitele în dolari ar putea crește și mai mult, ceea ce ar pune o presiune suplimentară pe liră și ar crea un cerc vicios. Teama lor principală este că oamenii își vor pierde încrederea și vor începe să-și scoată lirele din bănci ceea ce s-a întâmplat la scară mică în timpul ultimei crize monetare din vara anului 2018. „Îngrijorarea mea va apărea în momentul în care oamenii își vor pune serios problema dacă își mai țin banii în băncile turcești”, afirmă Phoenix Kalen, un strateg pentru piețe emergente de la Société Générale.
O criză bancară, de genul acelora în care oamenii dau buzna să-și retragă băncile, nu este ceva ce Turcia nu a mai cunoscut. Ultima experiență de tipul acesta a fost în 2001. Într-un astfel de scenariu, guvernul ar putea introduce controlul capitalului, o măsură prin care ar fi mai greu să-ți retragi valuta, deși în trecut a insistat că nu va recurge la o asemenea reglementare.
Cât vor urca prețurile?
Prețurile mari sunt deja pe agenda politică din Turcia. Inflația anuală se situa în octombrie la 20%, conform biroului de statistică turc. Inflația la mâncare a atins 27% ceea ce a lovit puternic în familiile cu venituri mici.
Dependența Turciei de bunuri de import, în special energie și resurse materiale, înseamnă că un colaps al monedei se va transfera imediat în prețuri mai mari. Jason Tuvey, de la firma de consultanță Capital Economics, estimează că inflația va ajunge la 25% până la 30% în următoarele două luni.
O inflație mai mare riscă să sporească slăbiciunea monedei și să afecteze creșterea pe măsură ce încrederea consumatorilor scade. De asemenea, va afecta probabil și încrederea publică în Erdogan, al cărui mandat de două decenii a fost asociat cu o prosperitate în creștere. Opoziția, care a câștigat cele două mari orașe ale țării, după criza din 2018, dorește alegeri anticipate pentru a capitaliza nemulțumirea crescândă a oamenilor față de situația economică.
Rezervele valutare limitate ale băncii centrale înseamnă că banca are o posibilitate limitată de a interveni pentru a apăra moneda. În episodul precedent de cădere a lirei, din 2018, Turcia a anunțat o mărire de urgență a dobândei ceea ce a stopat căderea și a îndepărtat spectrul unei inflații galopante. Dar în lumina controlului strict pe care îl exercită Erdogan asupra băncii centrale și a sugestiei sale că sunt posibile alte tăieri de dobândă, mulți analiști se întreabă dacă la fel vor sta lucrurile și de data aceasta.
Potrivit lui Enver Erkan, un analist turc de la Terra Investment, guvernul pare să „tolereze această liră scăzută”, adăugând că este greu de spus cât o vor lăsa decidenții să se devalueze.
Își vor menține băncile accesul la finanțare externă?
Băncile din Turcia depind foarte mult de împrumuturile din străinătate pentru a-și finanța creditele pe care le dau în Turcia. În timp ce finanțarea străină a rămas constantă în timpul ultimelor episoade de tulburări monetare, precum în 2018, o schimbare bruscă de atitudine în rândul băncilor străine ar putea pune o presiune imensă pe sistem.
„În ultimii ani Turcia a trecut prin crize multiple și am observat cum băncile își mențin accesul la finanțare”, susține Huseyin Sevinc de la agenția de rating Fitch. Creditorii turci au reușit în acest an să atragă împrumuturi sindicalizate din străinătate. Băncile au suficientă valută pentru a acoperi o cădere scurtă a pieței dar o criză mai lungă prezintă riscuri mari, a adăugat el.
Își poate plăti Ankara împrumuturile?
În timpul crizei monetare din 2018, când lira a căzut cu 18,5% într-o singură zi după ce un scandal cu SUA a stârnit îngrijorarea investitorilor cu privire la economie, una dintre problemele principale a fost abilitatea sectorului privat, extrem de îndatorat, de a-și plăti împrumuturile în dolari și euro.
La trei ani distanță, companiile au o situație mult mai bună, după ce și-au achitat 74 de miliarde de dolari din datoria lor externă, conform Barclays. O parte din acea datorie s-a mutat în sectorul public, după ce Trezoreria a început să emită obligațiuni în valută, sub conducerea fostului ministru de finanțe.
Din totalul datoriei publice împrumuturile reprezentau luna trecută 60% din total, față de 39% în 2017. Asta înseamnă că dacă lira continuă să cadă, devine din ce în ce mai scump pentru Trezorerie să-și achite datoria.
Datoria publică a Turciei ca procent din PIB este încă mică prin comparație cu alte țări emergente, cam 40% din PIB. Dar costul mai mare al datoriei ar putea limita spațiu fiscal al guvernului într-un moment în care alegerile sunt la orizont.
Articol de Laura Pitel și Jonathan Wheatley, tradus de la Financial Times
