Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Prețurile mari la petrol sunt un simptom al dezechilibrelor economice și monetare, nu doar o consecință a deciziilor OPEC: De-a lungul istoriei, am văzut cum încercările OPEC de a reduce producția au avut un impact redus în a mări prețurile, atunci când diversificarea și tehnologia s-au suprapus peste o eficiență în creștere.
De asemenea, creșterile de producție ale OPEC nu înseamnă cu necesitate prețuri mai mici, nemaivorbind de prețuri rezonabile. O producție mai mare din partea țărilor OPEC ajută, dar nu rezolvă problema prețurilor, chiar dacă guvernele acelor țări probabil că și-ar dori acest lucru.
Problema pe piața petrolului a apărut din cauza alocărilor greșite de capital și a investițiilor foarte reduse, făcute posibile de politicile monetare extrem de laxe; din motive ideologice guvernele au penalizat investițiile în producția de hidrocarburi.
Activismul verde și obstrucționările politice, totul în mijlocul unei expansiuni monetare fără precedent, au creat o gâtuire de proporții a producției și au dus la subinvestiții care amenință atât siguranța producției cât și o tranziție energetică fezabilă din punct de vedere tehnic.
Injecțiile masive de lichiditate ale băncilor centrale au avut un efect dublu: investiții greșite în activități non-productive, iar acum un influx uriaș de capital în așa numitele domenii valoroase: mai mulți bani s-au dus către active relativ rare. Astfel, energia a trecut de la fi considerată în mod unanim un activ de neglijat la un statut de favorită, ceea ce a exacerbat creșterea de preț. Prețul barilului de petrol a crescut cu aproape 60% într-un an, deși oferta a crescut proporțional cu cererea.
Potrivit JP Morgan, investițiile de capital necesare în domeniul energetic pentru a satisface cererea sunt de 600 de miliarde de dolari pentru următorii 10 ani. Lipsa acestor investiții este parte din problemă.
O altă problemă importantă este cererea artificială creată de planurile de stimulare a economiei. Așa cum am explicat înainte, a redeschide economia pe baza unor planuri de reconstrucție care presupun investiții gigantice în infrastructură, care la rândul lor presupun un consum uriaș de bunuri energofage, ceea ce a generat o gâtuire a producției, va duce la același efect asupra prețurilor la energie precum o mare bulă speculativă.
Intervenția politică a jucat și ea un rol decisiv asupra prețului la petrol. A amenința dezvoltarea sectorului resurselor energetice tradiționale în SUA sau a anunțat interzicerea investițiilor în hidrocarburi, așa cum s-a întâmplat la summitul european, face ca valoarea netă a prețului să fie mai mare nu mai mică. De ce? Deoarece acele amenințări nu sunt făcute având în spate o analiză tehnică sănătoasă și estimări robuste ale cererii și ofertei, ci sunt făcute cu o agendă politică. Orice inginer serios care înțelege importanța siguranței și producției, ca și a dezvoltării tehnologice, înțelege că tranziția de succes spre o economie mai verde are nevoie de ținte solide și realiste și de politici care vor evita o criză energetică. Toate acestea s-au uitat.
OPEC are de câștigat de pe urma prețurilor mai mari la petrol, dar nu atât de mult pe cât ar putea crede lumea. Prețul coșului de referință al OPEC (ORB) este de 68,33 dolari, o creștere de 68,4% față de aceeași perioadă a anului trecut, dar încă mult sub prețurile de dinainte de criza financiară din 2008. Mai mult, producția OPEC și non-OPEC a crescut în tandem cu cererea. Producția globală de țiței în octombrie a crescut cu 1,74 milioane de barili/zi, comparativ cu aceeași lună din anul precedent, ajungând la 97,56 de barili pe zi. Producția americană de țiței a fost revizuită să crească pentru 2021 cu 19.000 de barili pe zi și să ajungă la 17,57 milioane de barili/zi în 2021. Acum, imaginați-vă unde ar fi prețurile la gaz și petrol dacă amenințările politice de a interzice sau de a penaliza sever producția domestică ar fi puse în aplicare.
Să nu uităm, de asemenea, că OPEC a revizuit în jos estimările sale privind cererea de petrol la 96,4 milioane de barili/zi în 2021. Oferta rămâne uriașă iar administrația SUA ar trebui să vadă că Rusia și SUA sunt așteptate să fie principalii vectori ai creșterii de producție de anul viitor. Fără Rusia și SUA, prețurile de producție ar crește indiferent ce ar face de unii singuri OPEC sau Arabia Saudită.
Suferim din cauza unui amestec de politici economice greșite, surplus monetar și planuri de construcție gigantice venite la momentul prost. OPEC și partenerul său Rusia ar putea atenua această lovitură, dar nu i-ar putea schimba dramatic efectul. Mai mult, odată cu trecerea timpului și lipsa de investiții se va simți din ce în ce mai tare, abilitatea OPEC de a struni prețurile va slăbi. Nu ar trebui să uităm că OPEC și Rusia sunt răspunzătoare pentru mai puțin de jumătate din producția mondială de petrol. Contează, dar a adăuga pe piață două milioane de barili pe zi, nu va rezolva pe termen lung problema prețului.
Prețurile la energie vor scădea prin mai multe investiții, tehnologie și diversificare, nu prin amenințări politice lipsite de fundament.
Articol de Daniel Lacalle pentru mises.org
