Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Guvernul României, alături de alte instituții, precum Banca Națională, iau din ce în ce în mai mult în discuție o schimbare a sistemului de impozitare sau măcar o creștere a impozitelor și taxelor. Potrivit premierului Nicolae Ciucă, la nivelul Ministerului de Finanțe există un grup de lucru care analizează măsuri de optimizare fiscală, care ar trebui să îmbunătățească colectarea banilor la bugetul de stat și să continue sprijinul acordat mediului de afaceri. De asemenea, guvernul se gândește să mărească taxa pe valoare adăugată pentru anumite produse „nesănătoase” de la 9% la 19%, iar mâncarea din restaurante ar urma să fie taxată cu un TVA de la 9% spre deosebire de 5% cât este în prezent.
Veștile care vin dinspre economie nu sunt deloc dătătoare de speranțe și i-au pus pe gânduri pe decidenți. Comisia Europeană, de pildă, estimează că România va avea la sfârșitul anului un deficit bugetar de 7,5% din PIB, mai mare decât anul trecut. Ministerul Finanțelor s-a împrumutat săptămâna trecută pe piața externă cu 1,75 miliarde de dolari pentru finanțarea bugetului și a datoriilor contractate anterior, cu o dobândă de 5,3% în dolari pentru titlurile cu scadența la 5,5 ani și o dobândă de 6,2% pentru scadența de 12 ani.
În aceeași ordine de idei, în aprilie, România a avut o inflație extrem de ridicată, de 13,8%, practic cea mai mare din Europa după Bulgaria 14,4% și Ucraina, 16,5%, dar trebuie ținut cont de faptul că vecinii noștri de la nord se află în plin război și cu jumătate din țară ocupată de ruși.
Pe de altă parte, România a avut în primul trimestru al anului cea mai mare creștere economică din Europa, de 6,5%, iar analiștii se așteaptă la date asemănătoare și la finalul anului.
Este singura veste bună la nivel macroeconomic dar ea ar trebui privită cu foarte mare prudență în contextul în care toți ceilalți indicatori relevanți indică probleme structurale grave, care nu vor fi remediat prea curând.
Din acest punct de vedere insistența guvernanților de a găsi noi surse de finanțare vorbește mult mai mult decât toate datele seci prezentate în statistici. În al doilea rând, ea depune mărturie despre o problemă de profunzime a statului român și anume ineficiența sa. Guvernul român s-a trezit în ipostaza deloc plăcută, dar în niciun caz surprinzătoare, în care cheltuielile sale depășesc cu foarte mult încasările. Drept pentru care prima măsură la care s-au gândit autoritățile este o mai bună colectare a veniturilor la buget, așa cum se întâmplă de fiecare dată. Ba mai mult, reprezentanții Partidului Social Democrat, aflat la guvernare, au înaintat inclusiv propunerea de renunțare la sistemul de impozitare cu o cotă unică și revenirea la impozitarea progresivă. Reprezentanții Partidului Național Liberal dar și o parte din mediul de afaceri resping această soluție, dar caută la rândul lor să găsească noi metode prin care să aducă mai mulți bani la buget.
Așadar, discuția comportă două nivele. Primul privește soluția îmbunătățirii colectării și este subiectul preferat de adus în discuție atât de politicieni cât și de majoritatea analiștilor. Al doilea nivel privește însă reducerea și eficientizarea cheltuielilor statului.
Să le trecem așadar în revistă pe scurt. Îmbunătățirea colectării ar trebui să vizeze colectarea TVA. România are cea mai slabă colectare a TVA din Uniunea Europeană și cele mai mici venituri fiscale, cu excepția Irlandei. Pe de altă parte, contribuțiile din asigurări, așa numita taxare a muncii, sunt foarte mari iar povara fiscală, compusă din impozitul pe venit și contribuțiile de asigurări sociale, ajunge la aproximativ 45% din venitul salarial, România fiind în primele 10 țări din lume la acest capitol. Cu alte cuvinte, dacă avem în vedere doar cotele de impozitare, taxele indirecte și directe, România nu se află nicidecum în palierul de jos al țărilor europene. Deci, în această viziune, problema nu o reprezintă nivelul taxelor, normal pentru Europa, ci colectarea. Trebuie amintit în context că unul din motivele fundamentale care a stat la baza introducerii cotei unice a fost tocmai o îmbunătățire a colectării. ANAF nu pare nici eficientă, nici pregătită să gestioneze o schimbare a regimului de impozitare, după cum declara recent unul din foștii săi diriguitori.
Totuși, deficitul bugetar actual al României nu este vreo excepție și impune o dezbatere mai adâncă. România a avut într-un an de creștere economică excepțională, 2008, un deficit bugetar mai mare decât cel pe care l-a înregistrat anul trecut și decât cel care se estimează pentru acest an.
Și cu asta ajungem pe al doilea palier al discuției, cel privind reducerea și eficientizarea cheltuielilor statului. Dar și în acest caz poate predomina o viziune strict contabilicească, de felul celei practicate nu cu foarte mult timp în urmă de guvernul României, care a tăiat salariile din sectorul de stat. O perspectivă mai profundă și mai fertilă privește o discuție asupra eficienței birocrațiilor, a schemelor de personal (supraîncărcare), a așa numitelor investiții publice, care de foarte multe ori nu sunt altceva decât scheme de recompensare a firmelor de partid și care în faptă înseamnă bani aruncați în locuri de joacă în zone fără copii, sau drumuri care nu duc nicăieri, etc. În opinia analistului Bogdan Glăvan trebuie „să încercăm să facem economii în toate domeniile, să raționalizăm cheltuielile, să vedem unde avem angajați și unde nu este de muncă. Și acolo putem face restructurări. În paralel să facem un audit al veniturilor să vedem de ce nu încasăm banii pe care trebuie să-i încasăm.”
În concluzie, oricât de mult s-ar mări încasările statului, fără o eficientizare a cheltuielilor și o reducere a lor, risipa și haosul nu vor face altceva decât să amâne o nouă discuție cu privire la o mai bună colectare și o creștere a veniturilor statului.
