Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Germania, Franța, Spania, Țările de Jos și Polonia s-au numărat printre cei care și-au anunțat anterior intenția de a se retrage în mod unilateral, urmând pașii Italiei, care a părăsit convenția în 2016.
„Tratatul învechit al Cartei Energiei nu este aliniat cu legea noastră privind clima a UE și cu angajamentele noastre din Acordul de la Paris”, a declarat Frans Timmermans, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene responsabil pentru Green Deal.
„Este timpul ca Europa să se retragă din acest tratat și să ne concentrăm tot pe construirea unui sistem energetic eficient și competitiv care să promoveze și să protejeze investițiile în energie regenerabilă”.
Semnat în 1994, Tratatul Cartei Energiei (ECT) a fost inițial menit să protejeze investitorii occidentali care căutau să facă afaceri în fostele state sovietice, dar se temeau să fie ținta unui acces discriminatoriu, expropriere, naționalizare și alte circumstanțe neașteptate.
Ca scut legal, ECT a creat un sistem de arbitraj în culise pe care companiile private l-ar putea folosi pentru a da în judecată guvernele și pentru a cere compensații pentru schimbările de politică care le-ar putea amenința proiectele de investiții și așteptările lor de profit.
De-a lungul timpului, acest sistem de arbitraj a devenit din ce în ce mai în contradicție cu lupta împotriva crizei climatice, care a impus țărilor să introducă planuri de anvergură pentru a reduce emisiile de CO2 și a elimina treptat combustibilii fosili.
Corporațiile care operează zăcăminte de petrol, conducte de gaz și centrale electrice pe cărbune au văzut în ECT o modalitate de a contesta aceste politici ecologice și au început să depună procese împotriva guvernelor pentru a cere daune.
Amenzile emise de comisie sunt obligatorii din punct de vedere juridic și pot ajunge cu ușurință la nouă cifre, așa cum au experimentat Țările de Jos, Italia și Spania în ultimii ani.
Succesiunea de cauze legale în valoare de milioane între investitori și state a alimentat treptat solicitările pentru o retragere la nivelul UE, o opțiune căreia Comisia Europeană s-a opus inițial, argumentând că blocul ar trebui să lucreze în schimb pentru a moderniza convenția și a aborda aspectele sale cele mai dăunătoare.
Însă efortul de actualizare a ECT sa prăbușit în noiembrie anul trecut, după ce un mic grup de state membre au refuzat să aprobe propunerea Comisiei. Eșecul a determinat executivul să se întoarcă și să recomande o ieșire colectivă, care a fost oficializată vineri la publicarea textelor legislative.
Plecarea, care va afecta și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Euratom, trebuie să obțină acordul Parlamentului European și apoi să fie ratificată de statele membre cu vot cu majoritate calificată, care se așteaptă să fie asigurată.
În urma ieșirii comune, calitatea de membru al ECT va fi redusă la jumătate, de la 56 la 28 de semnatari. Marii exportatori de energie precum Statele Unite, Rusia și Arabia Saudită nu au fost niciodată parte la text.
„Este o oportunitate unică pentru UE de a vorbi cu o singură voce și de a elimina un obstacol major în calea realizării obiectivelor sale climatice”, a declarat Lukas Schaugg, analist în drept la Institutul Internațional pentru Dezvoltare Durabilă (IISD), într-o declarație.
Amandine Van Den Berghe, avocat la ClientEarth, a declarat că ieșirea coordonată va elibera statele membre de „efectul de înfrigurare” cauzat de sistemul de arbitraj al ECT și de „teama de represalii din partea industriei combustibililor fosili”.
Saga, însă, este departe de a fi încheiată: semnatarii ECT rămân obligați să respecte o clauză de caducitate pe 20 de ani, ceea ce înseamnă că ar putea fi încă afectați de un proces mult timp după ruperea legăturilor cu tratatul.
Ca parte a ieșirii coordonate, Comisia intenționează să propună o lege separată pentru a împiedica companiile din UE să depună reclamații împotriva statelor membre. Legalitatea acestor acțiuni intra-UE, care reprezintă peste 75% din totalul litigiilor ECT, a fost contestată direct de Curtea Europeană de Justiție.
Potrivit unui studiu din 2021 al Investigate Europe, valoarea infrastructurii de combustibili fosili protejată de tratat este estimată la 344,6 miliarde EUR în UE, Regatul Unit și Elveția.
