Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Confruntat cu realegerea în mai sau iunie, președintele Recep Tayyip Erdoğan este foarte conștient de faptul că averea sa politică depinde de un răspuns rapid și decisiv la cutremurul de luni și replicile acestuia care au devastat orașele din sudul Turciei și au ucis mii de oameni, scrie POLITICO.
La urma urmei, istoria recentă a Turciei oferă o poveste evidentă de avertizare că indecizia este periculoasă din punct de vedere politic. Când un cutremur masiv a zguduit regiunea İzmit de lângă Istanbul în 1999, prim-ministrul de atunci Bülent Ecevit – paralizat de magnitudinea dezastrului – a fost condamnat pe scară largă pentru că nu s-a mobilizat suficient de repede. Aproximativ 18.000 de oameni au murit.
Erdoğan pare hotărât să evite aceleași greșeli, dar asta nu înseamnă că nu există potențiale capcane majore pentru el.
La câteva ore după ce au izbucnit pentru prima dată tremurul, el s-a grăbit să clarifice că acum preia controlul și părea vizibil furios și frustrat de eforturile timpurii ale autorităților de a organiza operațiuni de salvare și de urgență.
Vorbind la centrul de coordonare a dezastrelor din Ankara, la o conferință de presă organizată în grabă, el a spus că țara a fost cuprinsă de cel mai mare dezastru natural din 1939, când un cutremur major a lovit provincia estică Erzincan, nivelând sau distrugând grav peste 100.000 de clădiri. și uciderea a aproximativ 33.000 de oameni.
„Toată lumea își pune inima și sufletul în eforturi, deși sezonul de iarnă, vremea rece și cutremurul care are loc în timpul nopții îngreunează lucrurile”, a spus el reporterilor. Și marți, Erdogan s-a aflat în fața camerelor, anunțând o stare de urgență de trei luni pentru cele 10 provincii cele mai afectate de cutremurul mortal.
El a dezvăluit detalii despre salvarea și eforturile umanitare până în prezent, spunând că aproximativ 54.000 de corturi și 102.000 de paturi au fost deja trimise în regiunile afectate.
Dar cel mai recent cutremur de la Izmit din 1999 – mai degrabă decât tremuratul din 1939 – ar fi putut fi în mintea lui Erdogan, a spus Gönül Tol, directorul Programului Turcia la Institutul Orientului Mijlociu, un think tank din Washington DC.
Vorbind cu POLITICO din Hatay, una dintre regiunile zdruncinate de cutremurele de luni, Tol a spus că presa s-a adresat guvernului în 1999 pentru răspunsul slab în caz de urgență. De asemenea, a spus ea, deși cutremurele de această dată nu ar fi putut fi prevenite, suferința a fost agravată de un răspuns inadecvat în imediata oră după lovitură.
„Tragedia a fost înrăutățită – mai ales pentru oameni ca mine, care și-au pierdut persoane dragi”, a spus Tol, care și-a pierdut două rude în cutremure. „Am fost acolo și nu a existat nicio echipă de salvare. Oamenii încercau să-și scoată singuri pe cei dragi prinși sub dărâmături. Așa că ore și ore, pur și simplu nu am găsit pe nimeni care să ne ajute. Era un frig înghețat, nu era mâncare, nici apă, și nu puteam vedea pe nimeni de la guvern, nu puteam vedea pe nimeni de la nicio instituție de stat, nici salvatori, nimic”, a adăugat ea.
Ea a spus că există ecouri ale cutremurului İzmit, al cărui epicentru a fost la doar 50 de mile est de periferia Istanbulului. Acest lucru a zguduit instituțiile țării până la miezul lor și a remodelat politica țării în moduri care au ajutat ulterior ascensiunea lui Erdogan la putere. La următoarele alegeri parlamentare din 2002, Partidul de centru-stânga Democrat Stânga al lui Ecevit, Partidul Acțiune Naționalistă și Partidul Patriei Mame de centru – fracțiunile care dominaseră politica turcă în anii 1990 – nu au reușit să depășească pragul de 10% din voturi necesar pentru a-și asigura locurile parlamentare. Partidul Justiției și Dezvoltării lui Erdogan a ajuns la o victorie zdrobitoare.
Ecevit a fost amorțit de amploarea distrugerii, căzând „într-o stare prelungită de șoc”, potrivit istoricului și fostul jurnalist al New York Times Stephen Kinzer într- un studiu din 2001 despre İzmit pentru Middle East Quarterly.
„În loc să sară imediat într-un elicopter pentru a supraveghea zona dezastrului și apoi să-și ordone asistenților să intre în acțiune, a petrecut zile întregi spunând oricui ar asculta că totul era sub control și că nu era nevoie de îngrijorare”, a adăugat Kinzer. „Comandanții armatei despre care s-ar fi putut aștepta să trimită mii de soldați în regiunea afectată s-au așezat și ei pe mâini. Rapid a devenit clar că, deși Turcia se află deasupra unora dintre cele mai periculoase falii geologice din lume și este zguduită de cutremure la fiecare câțiva ani, guvernul său nu avea niciun plan pentru a le trata, nici o agenție de ajutor în caz de dezastre, nici o rețea de apărare civilă, nici măcar un oficial desemnat să preia conducerea în astfel de momente”, a adăugat el.
Pentru a adăuga insulte, fondul guvernamental de ajutor pentru cutremur era gol, conținând echivalentul în lire turcești a doar 4,45 EUR.
„Oficialii guvernamentali s-au împiedicat fără rost, incapabili să înțeleagă dimensiunile catastrofei. Ulterior, prim-ministrul Ecevit a căutat să scuze răspunsul lent al guvernului spunând că drumurile sunt prea înfundate pentru a permite echipelor de salvare să ajungă în orașele devastate”, a scris Kinzer. Miniștrii au dat vina pe presă, acuzând jurnaliştii că au denaturat evenimentele și că au calomniat guvernul.
Erdoğan pare acum să tragă lecții din acel răspuns lent. În mod neobișnuit, Erdoğan vrea să fie filmat în centrul unui dezastru.
„Știi cât de mult îi plac camerele, dar ori de câte ori un dezastru lovește țara, el dispare”, a spus Tol. „De obicei își lasă miniștrii și oamenii din jurul lui să se ocupe de problemă. Deci, dacă ceva nu merge bine, el poate da vina pe ei”, a adăugat ea. De data aceasta, însă, Erdoğan a intervenit public mai rapid decât în mod normal și a făcut apel la ajutor internațional.
Dar dacă poate scăpa de consecințele politice rămâne de văzut, spun analiștii.
„Doar o clădire se prăbușește într-o zonă cunoscută de cutremur, este o tragedie”, potrivit lui Borzou Daragahi, un membru senior nerezident al Consiliului Atlantic. „Dacă zeci din mai multe orașe mari se prăbușesc, înseamnă o tragedie care poate fi prevenită. Turcia a promis că va implementa modificări în practicile sale de construcție după tragicul cutremur din 1999, care a făcut 17.000 de morți. A instituit noi reguli de construcție și a implementat asigurarea obligatorie pentru cutremur pentru toate clădirile. Arhitecții și urbaniștii avertizează de ani de zile că regulile nu sunt respectate suficient de strict”, a adăugat el.
Multe dintre zonele care au fost distruse de cutremure, cum ar fi Gaziantep, Hatay și Şanlıurfa, au cunoscut un boom în construcții în ultimele două decenii încurajat de Erdoğan, iar una pe care el a participat electoral. Proiectele uriașe de construcție au implicat companii care au legături strânse cu Erdoğan și Partidul său de guvernământ pentru Justiție și Dezvoltare. Dacă se constată că clădirile și blocurile de apartamente mai noi au fost disproporționat mai vulnerabile decât clădirile mai vechi, atunci partidul lui Erdogan ar putea fi acuzat.
Și Erdogan are o altă provocare din punct de vedere politic: să vină rapid cu aranjamente temporare de locuințe pentru supraviețuitori și răniți.
Din acest punct de vedere, el ar putea regreta că a reprimat ONG-urile și a forțat multe organizații ale societății civile să închidă, a spus Tol. „Cel puțin în 1999 erau multe organizații ale societății civile care erau acolo, la fața locului, lucrând cu instituțiile statului. Nu de data aceasta pentru că practic a șters toate grupurile societății civile, cu excepția, desigur, a celor care îi promovează agenda”, a adăugat ea.
