Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Sancțiunile economice recente sunt țintite să lovească în primul rând în economia Rusiei și să slăbească forța regimului lui Vladimir Putin. Nu în ultimul rând, ele vizează o scădere dramatică a popularității sale în rândul societății ruse.
Despre felul în care se pot adapta rușii la sancțiuni este greu de spus. Singurul exemplu recent al unor sancțiuni de o amploare relativ similară este Iranul, acolo unde regimul fundamentalist nu a reușit să fie destabilizat de impactul dramatic al sancțiunilor.
Între timp, guvernul de la Moscova a început marea reorientare și își caută parteneri comerciali în zona asiatică. Acum două zile, Pakistanul a anunțat că a semnat un acord comercial cu Rusia prin care va importa gaze naturale și grâu. Pe lângă relațiile economice deja strânse cu China, Rusia poate găsi și pare că deja găsește subterfugii pentru a ocoli sancțiunile și a supraviețui economic pe termen scurt.
Mult mai relevante sunt însă consecințele economice asupra noncombatanților, adică ale părților neimplicate deloc în conflict dar care vor avea de suferit din plin de pe urma acestui război, unele dintre ele chiar membre NATO, cum este de pildă Turcia.
O analiză publicată recent arată că printre țările cele mai afectate de embargourile impuse Rusiei se află Nigeria, Kenia, Filipine, Indonezia, Turcia și Egipt. În capul listei se găsește Turcia care importa, în 2019, 75% din cereale din Rusia și Ucraina, fiind una dintre cele mai dependente țări din acest punct de vedere. Dacă avem în vedere și faptul că în 2021, o majoritate dintre turci (51%) au declarat că au fost momente în ultimele 12 luni în care nu și-au permis hrana zilnică, precum și nivelul înalt al inflației, sau criza economică persistentă din țară, atunci avem toate ingredientele unui scenariu foarte sumbru pentru economia și societatea turcă.
Un alt exemplu frapant este Egiptul care a importat 70% din grâu din Rusia și Ucraina în 2019. La fel ca și în cazul Turciei, aproape jumătate din egipteni (41%) au declrat că în 12 nu au avut uneori bani pentru mâncare.
Scumpirea hranei și inflația accelerată, cauzate printre altele de războiul di Ucraina și de consecințele sale economice, inclusiv de sancțiuni, vor lovi puternic în special acele economii care nu își pot produce singure hrana și energia. Pentru oamenii din țările dezvoltate acest lucru înseamnă în primul rând o sărăcire, determinată de puterea de cumpărare mult mai scăzută. Însă pentru oamenii din țările sărace, toate acestea înseamnă o luptă pentru supraviețuire la modul cel mai concret cu putință, adică asigurarea hranei zilnice.
În altă ordine de idei, după cum notează profesorul de economie Tudor Smirna, „îngrijorător e că logica sancțiunilor cere extinderea lor la toți partenerii de comerț ai Rusiei. Dacă grâul care nu mai ajunge în Egipt sau Turcia merge în China logica dictează ca și China să fie supusă sancțiunilor. Partea mai proastă e că SUA sunt principalii parteneri comerciali ai Chinei. Chiar și fără sancțiuni, China și-ar putea reduce importurile de grâu (de exemplu) de la principalii ei exportatori, Canada și SUA. Exportatorii nord-americani vor fi și ei sancționați, deficitul comercial celor două țări va crește, lucru care în sine nu e problematic, dar este considerat astfel de analiști și poate constitui un motiv în plus pentru intensificarea războiului comercial. Și, când bunurile nu trec granițele, armatele o vor face.”
Bineînțeles că logica economică dictează o facilitare a comerțului mondial, și nu o îngrădire a sa, pentru a promova bunăstarea oamenilor. Pe de altă parte, însă logica geopolitică are rațiuni care merg dincolo de această logică economică unilaterală.
Chiar dacă sancțiunile economice îndreptate împotriva Rusiei, ca și războiul în sine, pot lovi și vor lovi inevitabil în țări-terțe fără o implicare în conflict, este de presupus și de sperat ca ele să determine o revenire a Moscovei la poziții mai puțin beligerante care înseamnă în ultimă instanță și o readoptare a logicii economice.
