Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Criteriul economic nu e, fără îndoială, primul de avut în vedere atunci când analizăm o situație complexă, cum este aceea a unui război, dar la fel de neîndoielnic este că mai devreme sau mai târziu, considerațiile economice încep să aibă un cuvânt greu de spus. De pildă, capacitatea actorilor implicați de a susține un efort de război pe termen mediu și lung poate să se dovedească a fi decisivă în rezultatul final. De asemenea, sancțiunile economice pot determina o slăbire considerabilă a unui combatant, șamd.
Din acest punct de vedere, războiul este tot ceea ce poate fi mai contrar bunăstării și dezvoltării economice. Așa că o primă certitudine pe care o putem desprinde din conflictul izbucnit în Ucraina este aceea că aproape toată lumea, cu foarte puține excepții, are de pierdut. Și aici nu avem în vedere doar dezastrul provocat în țara vecină de la nord, ci și consecințele economice care se vor abate asupra României.
Valul de sancțiuni severe îndreptat asupra Rusiei a început să semene panica în rândul populației ruse, dar acesta este doar primul efect dintr-o mișcare care nu se va termina prea curând. Rubla s-a devalorizat puternic, acțiunile companiilor rusești s-au prăbușit, Bursa de la Moscova a fost suspendată. La prima vedere se poate spune că sancțiunile și-au făcut efectul. Doar că în pasul imediat următor, aceleași sancțiuni au început să lovească și în companiile și băncile, în special, europene care aveau o expunere pe economia Rusiei.
Unicredit are o expunere de 13,7 miliarde euro, Société Générale are o expunere de 14,3 miliarde de euro, iar Raiffeisen Bank International are o expunere de 14,3 miliarde de euro.
Toate aceste bănci au o expunere și o prezență solidă și pe piața românească, fiind printre principalii jucători. O destabilizare a acestor instituții financiare s-ar repercuta fără doar și poate și în România.
Alte companii europene, cu o prezență consistentă, atât în Rusia cât și în România, sunt Engie, Danone, Heidelbergcement, Metro, Nestle, OMV, Renault.
Desigur că s-ar putea crede că o închidere a activităților din Rusia pentru toate aceste companii ar putea însemna o relocare a activităților tot în Europa de Est și posibil în România, un scenariu nu tocmai de ignorat. Doar că Rusia nu reprezenta doar o sursă de producție și materii prime ieftine ci și o piață de desfacere consistentă. Cazul Heidelbergcement este edificator, compania având trei fabrici în Rusia care deservesc doar piața locală. Pe de altă parte, incertitudinea din zona Europei de Est ar putea face investitorii mult mai prudenți cu privire la alocarea de capitaluri în zonă. În ultimii ani, de pildă, companiile americane și-au redus semnificativ prezența pe care o aveau pe piața est-europeană.
O lovitură primită prin ricoșeul sancțiunilor de către aceste companii europene și nu numai înseamnă fără doar și poate o reducere consistentă a profiturilor, foarte probabil pierderi, investiții mai puține în alte zone (România?) pentru acoperirea pierderilor.
Bineînțeles că măsură cea mai copleșitoare din punct de vedere economic ar reprezenta-o întreruperea livrărilor de gaz, petrol și alte materii prime, care se poate face atât prin decizia unilaterală a Rusiei, cât și prin excluderea Rusiei din sistemul de plăți interbancare SWIFT. Trebuie menționat în acest context că nici măcar în timpul Războiului Rece comerțul cu energie între Est și Vest nu s-a oprit și nici măcar nu s-a pus vreun moment problema să se oprească. Din acest punct de vedere, propunerile celor care doresc sistarea cât mai rapidă și mai totală a acestui comerț, nu iau în calcul efectele catastrofale ale unei astfel de decizii atât pentru economia Rusiei, dar mai ales pentru economia Uniunii Europene, care s-ar vedea dintr-o dată paralizată din cauza lipsei de energie. Și asta fără a mai lua în discuție consecințele asupra populației.
De asemenea, excluderea Rusiei din sistemul SWIFT ar putea atrage și alte consecințe neprevăzute pentru întreg sistemul financiar global, din care o parte s-ar putea reorientat către alternativa chineză, după cum a avertizat într-un interviu Jamie Dimon, CEO-ul JP Morgan, cea mai mare bancă din lume. Nu este deloc întâmplător faptul că acțiunile legate de CIPS, echivalentul chinez al SWIFT, au explodat în ultimele zile.
În altă ordine de idei, din cauza politicilor energetice iresponsabile din ultimii 20 de ani (închideri de centrale nucleare, de exploatări de cărbune, etc.) Europa se găsește dezarmată din punct de vedere energetic. Era un scenariu absolut predictibil pe care decidenții au preferat să-l ignore, crezând că energia verde poate salva Bătrânul Continent prin mila vântului și a soarelui. La fel de adevărat este că politicienii europeni au preferat să asculte cântecele apocaliptice ale ecologiștilor, în loc să fie atenți la adevărata apocalipsă energetică pe care ar putea-o declanșa tocmai aceste politici ecologiste.
Realitatea crudă arată în acest moment că Europa se află într-o situație foarte grea din punct de vedere economic, iar fără o reorientare și o regândire a politicii energetice, în primul rând, UE se va vedea condamnată la stagnare economică și recesiune. Războiul din Ucraina nu a făcut altceva decât să grăbească un verdict inevitabil.
