Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a propus la începutul acestei săptămâni plafonarea prețurilor la alimente de bază ca măsură de stăvilire a creșterii rapide a prețurilor. Conform lui Ciolacu, aceasta ar fi varianta optimă, spre deosebire de soluția unui TVA zero la alimente. „Nu cred că o să ne ajute TVA zero la alimente, deja avem TVA redusă la alimente. Am văzut că alte țări europene au luat astfel de măsurii (plafonarea prețului – n.red.) și se pare că este mult mai bine”, a afirmat liderul social-democraților.
Exemplul la care face referire Marcel Ciolacu este Ungaria, unde în urmă cu două săptămâni, guvernul condus de Viktor Orban anunța că va reglementa prețul de bază la zahăr, făină de grâu, ulei de floarea soarelui, pulpă de porc, piept de pui și lapte de vacă. Guvernul ungar le-a impus în același timp magazinelor obligația să aibă în permanență pe stoc aceste produse.
Măsura luată de guvernul maghiar și visată de Marcel Ciolacu nu este atât de simplă pe cât pare la prima vedere și nici nu are avantaje atât de evidente, mai ales dacă o comparăm cu alternativa eliminării de TVA. În acest sens, Partidul Social Democrat are o istorie de succes am pute spune cu scăderile de TVA operate în trecutul nici măcar foarte îndepărtat. În 2013 a scăzut TVA la pâine, iar același partid a scăzut în 2015 taxa pe valoare adăugată la alimente, cu rezultatul că prețurile au scăzut ceea ce a făcut mai accesibile aceste produse pentru români. De altfel, TVA zero a fost prima măsură, cerută tot de Marcel Ciolacu la începutul acestui an când au început să explodeze facturile la energie. „Putem reduce TVA-ul nu doar la energie, ci și la gaze naturale. Așa face Polonia: TVA zero la gaze, îngrășăminte și mâncare, plus taxe reduse la carburanți. Acesta este modul corect de reacția a statului, pe care îl voi propune ca model de urmat la prima ședință a liderilor coaliției”, scria nu cu mult timp în urmă președintele social democrat.
De atunci, ideea unei taxe pe valoare adăugată zero, inclusiv la mâncare, nu i se mai pare atât de atrăgătoare lui Marcel Ciolacu, iar exemplul favorit nu mai este Polonia, care a decis să meargă pe tăieri de taxe, ci Ungaria, care a preferat să fixeze prețurile. Însă așa cum arată teoria economică și practica (adică istoria), plafonarea prețurilor nu face altceva decât să agraveze problemele și să ducă la o distorsiune economică mai amplă, care îi va afecta în final tocmai pe cei care erau meniți să fie protejați printr-o astfel de măsură.
Deja, în Ungaria, după raționalizarea anunțată și introdusă de guvern, lanțul de supermarketuri Lidl și-a informat clienții că va introduce raționalizarea unor alimente de bază cu termen de garanție lungă și ale căror prețuri au fost plafonate de guvernul ungar.
Decizia Lidl nu are în ea mai nimic propagandistic, ci este în bună măsură o hotărâre perfect logică din punct de vedere economic. După cum explică pe larg profesorul de economie Bogdan Glăvan într-o postare pe Facebook „prin fixarea prețurilor guvernul doar obligă, practic, producătorii și comercianții să vândă la un preț mai mic. Rezultatul este previzibil și a fost același de n ori în istorie: producătorii și comercianții vor fi afectați negativ și vor avea motiv să fugă de respectivele produse, ceea ce va agrava scumpetea. De exemplu, dacă guvernul plafonează prețul laptelui, atunci fermierii vor produce mai degrabă brânză sau iaurt. Sau vor pune apă în lapte. Sau, dacă măsura durează suficient de mult timp, vor renunța la vaci și se vor apuca de altceva, de producția altor bunuri unde pot obține profit mai mare.”
Cu alte cuvinte, plafonarea prețurilor distruge relația dintre consumatori și producători. Consumatorii trăiesc pentru o vreme cu iluzia că guvernul le-a ieftinit produsele și îi protejează, dar guvernul nu este, din fericire, un producător de alimente de bază. Drept urmare, dacă prețul este fixat sub nivelul la care ar ajunge în mod normal pe piață, atunci consecința imediată va fi lipsa produsului respectiv, deoarece pentru producători devine nerentabil să vândă în pierdere.
Ceea s-a întâmplat și se va întâmpla întotdeauna când se plafonează prețurile este că oamenii în general nu vor mai avea acces la produse care înainte le erau la îndemână, chiar dacă poate la prețuri mai mari, stabilite pe piață. În aceste condiții, cei mai săraci vor fi tot ei cei afectați deoarece nu vor mai putea procura mai nimic, pe când ceilalți cu venituri mai înalte vor putea apela la piața neagră care intră automat în funcțiune.
Din acest punct de vedere, soluția mult mai eficientă și sustenabilă pe termen mediu și lung o reprezintă fără îndoială scăderea la zero a TVA pentru produsele de bază, ceea ce ar mai oferi o gură de oxigen oamenilor fără să distorsioneze fundamental mecanismul pieței și fără a introduce în mințile oamenilor ideea (socialistă) că statul poate schimba prin dictat legile naturale ale cererii și ofertei.
