Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Ceea ce părea un scenariu extrem de pesimist la un moment dat, începe să se adeverească, și anume penele de curent. Chiar dacă nu (încă) în Europa, ci în țări din Asia Centrală și Orientul Apropiat, ipoteza sumbră a devenit realitate.
Potrivit Reuters, Kazahstan, Uzbekistan și Kirghizstan au rămas miercuri fără energie electrică, ceea ce a lăsat mulți oameni fără curent, a perturbat traficul urban, a întrerupt circulația metroului șamd.
Până acum nu s-a identificat sursa acestei întreruperi, dar toate cele trei republici sovietice sunt interconectate la rețeaua de energie din Rusia. Una dintre explicațiile avansate privește linia de electricitate Nord-Sud Kazahstan, care leagă nordul țării de Rusia. O altă variantă privește „mineritul” intensiv după cripto monede o activitate energofagă. Prețul mic al energiei din Kazahstan și interzicerea „criptomineritului” în China i-a determinat pe mulți investitori să-și mute activitățile în fostele republici ex-sovietice, unde prețul scăzut al curentului electric face rentabile astfel de activități.
Tot în această săptămână, mai precis luni, Turcia a tăiat curentul marilor consumatori industriali pentru o perioadă de trei zile. Companiile de distribuție a gazelor din Turcia li s-a cerut de către guvern să reducă cu 60% consumul către marii consumatori, cu excepția gazului folosit pentru încălzire. Această sincopă energetică a determinat marile companii industriale, în special cele din industria autor, să anunțe întreruperi ale producției.
Fiat Crhysler care deține o fabrică în regiunea Bursa a afirmat că va sista producția timp de trei zile. La rândul său, Renault a anunțat că își va închide timp de două săptămâni porțile fabricii din Bursa.
Conform estimărilor realizate de reprezentanții industriei auto din Turcia pierderile se vor ridica la peste un miliard de dolari.
Dacă în cazul fostelor republici sovietice încă nu este clară sursa perturbărilor, în ceea ce privește Turcia cauza imediată este destul de evidentă. Iran, unul dintre principalii furnizori de gaze pentru Turcia și-a redus livrările către țara vecină timp de 10 zile din cauza unor probleme tehnice.
Explicațiile detalitate pot fi fascinante și interesante pentru o vreme, însă riscul este ca ele să ascundă tabloul mai general al pieței de energie globală și să oculteze cauzele problemelor care au început să se acutizeze și care pot lovi din moment în moment și Europa.
Ceea ce ar trebui să fie evident, însă, de pe acum și ceea ce ar trebui să fie o explicație de bază este aceea că la nivel global există un dezechilibru considerabil între cererea de energie și oferta de pe piață, și asta chiar și în condițiile în care prețul gazelor dar și al petrolului a tot crescut în ultimul an.
La acest dezechilibru global, mai ales în contexul creșterilor galopante de preț, autoritățile au reacționat prin plafonări de prețuri și subvenții. Totuși, legile economice sunt imbatabile și ele nu pot fi ignorate. După cum explică un analist economic local, „dacă ajustarea prin preț (scumpire) nu este posibilă, se face ajustarea prin cantități, adică se raționalizează consumul”.
Problemele, bineînțeles, că nu se rezumă la Orientul Apropiat și nici la Asia Centrală. Europa suferă chiar mai mult decât aceste țări la capitolul producției și aprovizionării energetice, iar ceea ce a făcut ca până acum să nu apară probleme de aprovizionare ține mai mult factori conjuncturali. Stocurile de gaze naturale sunt la cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani, iar perspectivele, inclusiv iminența unor sancțiuni sau chiar a unui război între Rusia și Ucraina, ar pune Uniunea Europeană în fața unui scenariu foarte delicat. Rusia este responsabilă de aproximativ 40% din gazele naturale care ajung în Europa, iar o tensionare a relațiilor ar aduce, e drept, neplăceri financiare atât companiei rusești Gazprom însă ar supraîncălzi și mai mult o piață a gazului și așa extrem de inflamată.
Adevărul pe care foarte puțin sunt cei care au curajul să-l privească în față este acela că Europa a renunțat la câteva dintre activele sale energetice (cărbune, energie nucleară, chiar și păcură) din dorința de a face tranziție spre energia verde, fără să aibă însă capacitatea de producție sau infrastructura de stocare necesară pentru a acoperi cererea la nivel european. În aceste condiții, chiar și cea mai mică distorsiune în echilibrul foarte fragil de pe piața de energie globală riscă să amenințe confortul elementar pe care până nu demult europenii îl socoteau a fi de la sine înțeles. Până la acel pas, care nu mai este demult doar o ipoteză pesimist-hazardată, Europa a închis porțile fabricilor la multe firme de îngrășăminte, din cauza scumpirii prețului gazelor.
Subvențiile, plafonările de prețuri și alte măsuri de reglementare nu sunt altceva decât niște paliative care amână pentru o vreme nota de plată și care, în cazul ideal, pot ajuta consumatorii individuali să treacă peste o perioadă mai grea. Fără însă o raportare realistă la problema cea mai importantă – producția insuficientă de energie la nivel european – orice altă soluție riscă să adâncească criza energetică și prin ea, viitoare criză economică și socială.
