Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Germania a lansat la sfârșitul anului 2022 primul său terminal plutitor de gaze naturale lichefiate în portul Wilhelmshaven din Marea Nordului. Ritmul construcției a fost record: 200 de zile. Cel de-al doilea terminal GNL închiriat de stat din portul Brunsbüttel de lângă Hamburg, care a început să funcționeze la începutul acestui an, a fost construit și el în mai puțin de un an.
Pe de altă parte, Gaz-System, responsabil pentru construcția unei infrastructuri similare în Polonia, spune că lansarea unității poloneze de stocare și regazificare plutitoare (FSRU) este programată pentru 2027/2028. FSRU-urile sunt în esență cisterne cu gaz lichefiat care sunt echipate să regazifieze combustibilul, astfel încât acesta să poată fi transferat pe uscat.
Expertul polonez în energie, Piotr Przybyło, consideră că, în comparație cu Germania, Polonia face terminalul să iasă ieftin. „Germania a avut o flexibilitate fiscală mult mai mare”, a spus el pentru DW, adăugând că de când cele două terminale germane au început să funcționeze, costul închirierii terminalelor plutitoare a crescut cu 50%. „Asta înseamnă că Polonia va pierde și mai mult pe termen lung”, a adăugat el.
Alții sunt puțin mai generoși.
„Aș spune mai degrabă că Germania o face pe costuri scumpe”, a afirmat Anna Mikulska, expert în piața energiei la Universitatea Rice din Houston, Texas.
„Polonia este bine situată pentru următorii câțiva ani, având în vedere terminalul GNL existent, extinderea acestuia, conducta baltică, precum și contractele pe termen lung semnate cu furnizori non-ruși”, a declarat ea pentru DW.
„Motivul decalajului este o chestiune de infrastructură existentă, în porturi, precum și infrastructura de pornire care a existat într-o bună măsură în Germania, dar nu există în Polonia. Sigur că a trebuit construită o infrastructură în Germania, dar în niciun caz nu era ceva complet necunoscut”, a declarat Mikulska.
Portul Lubmin din Marea Baltică din Germania reprezintă un exemplu. Lubmin, care găzduiește un terminal de GNL plutitor închiriat privat, are o capacitate uriașă de preluare a conductelor, deoarece acolo se descarcă conductele de gaz submarine Nord Stream din Rusia până în Germania.
În Polonia, este necesar să se construiască o infrastructură mult mai mare decât în Germania, a spus Mikulska. Infrastructura submarină de transport și o dană pentru acostarea unității FSRU, precum și conductele de gaze terestre cu o lungime totală de aproximativ 250 de kilometri (155 mile), ar trebui construite de la zero, a adăugat ea.
Purtătorul de cuvânt al Gaz-System, Iwona Dominiak, a scos în evidență un alt motiv pentru care construcțiile trenează. „Există și o unitate de stocare și regazificare care urmează să fie achiziționată ca ultimă etapă a investiției”, a spus ea.
În prezent, se întocmește documentația de proiectare, odată cu obținerea deciziilor și autorizațiilor necesare, atât pentru piesele onshore cât și offshore. În noiembrie anul trecut, Gaz-System a selectat Ramboll din Danemarca pentru a proiecta dana FSRU și secțiunea offshore a gazoductului care urmează să fie amplasată pe fundul mării Golfului Gdansk.
Alternative la gazul rusesc
De asemenea, analiștii sugerează că, deoarece Polonia a găsit alternative la o mare parte din gazul pe care l-a obținut din Rusia, presiunea de timp pentru a umple golurile în aprovizionarea Rusiei este mai puțin resimțită la Varșovia decât la Berlin.
Polonia are deja un terminal GNL cu o capacitate anuală de 6 miliarde de metri cubi în Swinoujscie, pe Marea Baltică. Terminalul este capabil să satisfacă aproximativ o treime din necesarul de gaz al țării. Țara a construit, de asemenea, conducta baltică pentru a obține gaz din Norvegia.
„Având în vedere politica de eliminare treptată a gazelor naturale în favoarea altor soluții, inclusiv biogaz și bioGNL, măsura în care avem nevoie de noi terminale GNL a fost și este analizată în Polonia”, a declarat pentru DW Robert Zajdler, avocat din sectorul energetic, stabilit în Varșovia.
La un moment dat, existau chiar planuri pentru două FSRU-uri suplimentare în Polonia, a spus el.
„Acum se pare că nu este nevoie de acest lucru. Mai ales că a crescut și cooperarea cu Lituania pe GNL, iar acolo există un terminal FSRU.”
„După câte am înțeles, Germania s-a bazat de ani de zile pe gazul din Rusia fără a-și construi o alternativă semnificativă, așa că răspunsul la această problemă îl reprezintă o schimbare rapidă de abordare într-un moment de criză, indiferent de costul creării unei astfel de alternative”, a spus Zajdler.
Creșterea volumelor de gaze importate
Gaz-System operează deja terminalul Swinoujscie LNG, ale cărui importuri au crescut cu 57% în 2022. De anul trecut, Swinoujscie are o capacitate de regazificare de 6,2 miliarde de metri cubi pe an, care este extinsă la 8,3 miliarde de metri cubi pe an.
Baltic Pipe, o nouă conductă cu o capacitate de 10 miliarde de metri cubi/an care aduce gaze naturale din Norvegia în Polonia prin Danemarca, traversând Marea Baltică, este acum deschisă, în timp ce producția internă de gaze poate ajunge la 5,5 miliarde de metri cubi în acest an. Polonia a asigurat, de asemenea, importuri de GNL prin terminalul lituanian de GNL din Klaipeda.
În 2022, GNL a devenit principala sursă de gaze a Poloniei, satisfacând o treime din cererea națională, a declarat Daniel Obajtek, CEO al Orlen, principala companie energetică de stat.
Ponderea GNL în importurile de gaze din Polonia a crescut la 43% anul trecut, de la 24% în 2021, în timp ce ponderea gazelor rusești a scăzut la 20% de la 61%, a declarat PKN Orlen într-un comunicat luna trecută.
Statele Unite au reprezentat mai mult de jumătate din totalul importurilor de GNL ale PKN Orlen anul trecut, sau 3,4 miliarde de metri cubi, a spus importatorul polonez. În 2023, SUA vor rămâne principalul furnizor de GNL al Poloniei, datorită a două contracte pe termen lung încheiate cu Cheniere Energy și Venture Global.
Articol de Jo Harper pentru DW.com
