Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
S-a sfârșit oare epoca petrolului? Liderii politici și cei economici anunță cu toată hotărârea angajamentul pentru decarbonizare. Statele Unite au votat o legislație pentru lucrări de infrastructură în valoare de 1 trilion de dolari, din care o mare parte sunt alocați stimulentelor pentru dezvoltarea și adoptarea energiilor regenerabile. Luna trecută la summitul dedicat climei COP26, s-a format Alianța După Petrol și Gaz (BOGA), compusă din Costa Rica, Danemarca, Franța, Groenlanda, Irlanda, Quebec, Suedia și Țara Galilor, care își propune să renunțe complet la petrol și gaz. În același timp, 25 de țări și cinci instituții financiare și-au întărit angajamentul pentru a renunța la finanțarea proiectelor de hidrocarburi, până la sfârșitul lui 2022
Într-adevăr, ultimii doi ani au reprezentat un punct de cotitură pentru industria energetică globală și pentru economia bazată pe hidrocarburi. Anul trecut, apariția Covid-19 a lovit devastator prețurile la petrol, prețul de referință al barilului de petrol ajungând sub zero, pe 20 aprilie, 2021. Deși prețurile la petrol și-au revenit între timp, pandemia nu a făcut altceva decât să încurajeze tranziția spre energia verde și să redirecționeze atenția spre schimbările climatice.
Pe măsură ce se schimbă piața de energie, marile companii petroliere încep să se adapteze. Firmele europene au adoptat o strategie mult mai agresivă decât cele europene. Companiile energetice de pe Bătrânul Continent se poziționează deja ca urmând să devină Big Energy, Royal Dutch Shell fiind liderul acestei mișcări.
Shell a întreprins mai multe acțiuni pentru a-și diversifica portofoliul. Compania tocmai a semnat un contract de achiziționare de energie de la cel mai mare parc eolian offshore. Contractul încheiat pe 15 ani implică achiziționare a 240 megawați de la Dogger Bank C, un parc eolian imens care operează pe coasta Angliei. Săptămâna trecută, gigantul olandezo-britanic a anunțat că își reduce la jumătate capacitatea de producție la rafinăria sa din Singapore, orientându-se spre alte materii prime pentru a-și înjumătăți până în 2030 amprenta de carbon și a realiza până în 2050 o renunțare totală la carbon. În februarie, compania a anunțat că producția sa totală de petrol a atins maximul în 2019, iar emisiile sale de carbon și-au atins apogeul chiar mai devreme, în 2018.
A renunța la hidrocarburi nu e niciodată atât de simplu, iar Shell nu face excepție. Pentru companie a renunța, nu înseamnă a renunța total la petrol și gaze, ba mai mult compania susține că a decarboniza depinde de hidrocarburi.
Ben van Beurden, președintele Royal Dutch Shell, a afirmat într-un interviu pentru BBC că firma va susține tranziția spre zero emisii prin veniturile provenite din petrol și gaz. „În acest moment, banii vin din businessul nostru tradițional”, afirmă van Burden. Shell afirmă că încearcă să-și convertească în următorii zece ani gigantica rafinărie unde produce benzină și motorină pentru a produce biomasă. „Dacă va trebui să construim o uzină de hidrogen cu venituri de la un parc eolian pe care îl construim în Marea Nordului pentru un miliard de dolari, ei bine acest lucru nu se va întâmpla. Va trebui să-l finanțăm din businessul de petrol și gaze.” Această filosofie se lovește de opoziția atât a activiștilor cât și a acționarilor, ba poate chiar și a tribunalelor.
Abordarea duală a Shell în privința decarbonizării este semnificativă pentru complexitatea extremă a tranziției spre energia verde. Ar fi naiv să credem că lumea se poate descotorosi peste noapte de hidrocarburi sau că drumul spre energie verde în totalitate, sau ceva asemănător va fi unul lin. Hidrocarburile vor avea un rol de jucat în această tranziție, dar măsura în care o vor face rămâne un punct nevralgic. Mai important, ideologizarea dezbaterii asupra ecologiei, energiei și siguranței economie amenință să fractureze giganți precum Shell. Doar timpul ne va spune care a fost strategia corectă de evoluție.
Articol de Harley Zaremba pentru OilPrice.com
