Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Clasa de mijloc din toate economiile dezvoltate începe să dispară printr-un proces constant de eroziune a capacității sale de a urca pe scara socială. Acest lucru are loc în mijlocul așa-numitului plan de stimulare, a programelor de ajutoare sociale, cheltuieli publice prin lărgirea deficitului.
Adevărul este că aceia care învinuiesc piețele libere și capitalismul pentru eroziunea constantă a clasei de mijloc ar trebui să se gândească mai bine. Tipărirea masivă de bani și finanțarea neîntreruptă a programelor guvernamentale prin monedă nou nu au nimic de-a face cu piețele libere și capitalismul. Este pur și simplu impunerea unei forme radicale de statism sub masca unei economii deschise. Cetățenii care salută ultimul plan de stimulare a guvernului nu reușesc să înțeleagă că guvernul nu poate da nimic ce nu a luat înainte de la tine. Primești un cec de 1000 de dolari și plătești de trei ori mai mult prin inflație și distrugerea salariilor reale. Acesta este motivul pentru care un grup de economiști și experți au lansat Inițiativa Banilor Onești. Pentru a stopa distrugerea rețelei economice, a clasei de mijloc și a afacerilor realizată prin devalorizarea monedei asupra căreia statul deține monopol.
Cetățenii rareori înțeleg inflație. Mulți cred că inflația este echivalentă cu majorarea prețurilor și din acest motiv îi învinuiesc pe cei care pun prețurile pentru faptul că le-a scăzut lor puterea de cumpărare. Totuși, inflația este produsă de creșterea masei monetare față de o cantitate identică de bunuri și servicii. Tipărirea de bani peste cerere este singurul motiv pentru care prețurile cresc la unison. Dacă un preț crește pentru o cauză exogenă, dar cantitatea de bani rămâne neschimbată, atunci toate celelalte prețuri vor rămâne la fel sau vor scădea.
Lipsa de cunoașterea a cetățenilor cu privire la inflație nu reprezintă vina oamenilor. Există o armată de așa-ziși experți aliniați de stat care încearcă să-i convingă pe oameni că inflația este produsă de orice altă cauză pe lume mai puțin de devalorizarea monedei. Pentru a permite hipertrofia statului și ieșirea din crize, trebuie să fii convins că nu există teoria cantitativă a banilor. Mai mulți bani apăruți în sistem înseamnă o inflație mai mare. Pentru a te convinge de acest lucru ți se spune că între 2009 și 2018 nu a existat inflație, deși cantitatea de bani a crescut semnificativ. Acest argument ignoră faptul că în aceeași perioadă, serviciile de sănătate, cele de îngrijire a copiilor, casele și alte bunuri non-replicabile și serviciile au crescut cu 57%, potrivit AEI, fără să mai vorbim de inflația enormă a activelor, de la imobiliare la acțiuni și obligațiuni.
Nu există nimic de genul inflație a mărfurilor sau inflație a lanțurilor de aprovizionare. Există întotdeauna mai multe unități de bani care se îndreaptă către bunuri și servicii relativ rare. Să ne gândim un pic. Dacă dintr-odată prețul petrolului explodează ca urmare a unui factor exogen, precum războiul, iar cantitatea de bani rămâne neschimbată, oamenii ar avea mai puțini bani să cumpere alte bunuri și servicii. Singurul mod în care un cost își croiește drum către prețul final al unui produs este dacă moneda este creată mai rapid decât producția de bunuri.
Inflația este cea mai imorală și perfectă taxă deoarece guvernele și politicienii aruncă vina asupra supermarketurilor, corporațiilor, producătorilor străini, prezentându-se pe sine ca soluție la problemele pe care ei le-au creat. Inflația este pierderea constantă a puterii de cumpărare.
Oamenii nu pot înțelege inflația deoarece majoritatea nu înțelege de ce statul i-ar dori mai săraci. Inflația este transferul de avuție de la cei care economisesc și din salariile reale către guvernele îndatorare. Mărește puterea statului și erodează avuția privată.
Cum? Crearea artificială de bani nu este niciodată neutră. Îi avantajează enorm pe cei care primesc primii noii bani și afectează enorm pe ultimii care îi primesc. Este în fond un proces lent de naționalizare a economiei.
Dimensiunea guvernului crește enorm în vremuri de criză deoarece „trebuie să cheltuiască” și crește și mai mult în perioadele de revenire pe măsură ce au loc creșteri de taxe iar planurile de cheltuieli „extraordinare” se consolidează și se perpetuează.
Unii vor să creadă că producția artificială de bani provine de la băncile private, nu de la cele centrale. E ușor de demontat acest lucru. Interziceți băncilor centrale să mai cumpere obligațiuni guvernamentale, să tipărească din nimic bani și să manipuleze rata dobânzilor și atunci vom vedea că băncile private nu-și vor mări exponențial creditul. Chiar băncile centrale numesc acest procedeu „mecanismul de transmitere” a politicii monetare și din acest motiv monitorizează creșterea creditului ca pe o evoluție pozitivă, indiferent de riscurile acumulate (…)
Distrugerea monedei este inevitabilă dacă nu vor fi introduși bani sănătoși.
Banii sănătoși sunt la fel de importanți precum instituțiile independente. Îi protejează pe cetățeni de tentațiile păcătoase ale guvernelor de a-și transfera dezechilibrele către populație, fiind esențiali pentru a garanta esența libertății, și anume libertatea economică.
Articol de Daniel Lacalle.
