Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Companiile cu un rating foarte înalt pe scara valorilor ecologice, sociale și de guvernanță (ESG) poluează la fel de mult ca cele cu un scor mic, arată o analiză.
Această strâmbă lipsă de corelație se menține chiar dacă amprenta de carbon a companiilor – emisiile de carbon emise per unitate de venituri din capitalizarea de piață – este comparată cu ratingul lor de mediu, potrivit Scientific Beta, o firmă de consultanță și un furnizor de indexuri.
„Ratingurile ESG au prea puțină legătură cu amprenta de carbon, chiar dacă luăm în considerare doar indicatorul de mediu al acestor scoruri”, a afirmat Felix Goltz, director de cercetare la Scientific Beta. „Pare că oamenii nu s-au uitat de fapt la corelații căci sunt surprinzător de scăzute. Reducerea intensității de carbon a portofoliilor poate fi anulată efectiv prin adăugarea altor obiective ESG.”
Aceste descoperiri survin într-un moment în care există o cerere puternică pentru investiții ESG, cu fonduri de investiții „sustenabile” atrăgând influxuri de 49 de miliarde de dolari în prima parte a acestui an, conform Morningstar, în timp ce restul industriei de fonduri a avut ieșiri de 9 miliarde de dolari. Goltz și colegii lui au analizat 25 de scoruri ESG diferite provenind de la trei agenții: Moody’s, MSCI și Refinitiv.
Ei au descoperit că 92% din reducerea în intensitatea de carbon pe care investitorii au câștigat-o prin atragerea unor acțiuni în funcție de intensitatea de carbon se pierde când sunt luate în considerare scorurile ESG ca un factor determinant. Chiar și luând în considerare doar scorurile de mediu, nu toată panoplia ESG, „duce la o deteriorare substanțială a performanței ecologice”, au descoperit autorii studiului.
Și mai rău, atunci când se introduc în mix ratinguri sociale sau de guvernanță alături de indicatori ecologici duce la apariția unor portofolii mai puțin „verzi” decât într-un index comparabil de capitalizare de piață.
„În medie scorurile sociale și de guvernanță inversează obiectivele de reducere a amprentei de carbon”, a declarat Goltz. El a oferit o explicație simplă pentru acest lucru și anume că „legătură dintre scorurile ESG și intensitatea de carbon este aproape de zero (4%).”
Cele două obiective nu sunt legate între ele și din acest motiv e greu pentru investitori să le atingă în același timp. „Se poate ca o companie care poluează să fie foarte bună la guvernanță sau la satisfacția angajaților. Nu există o corelație puternică între satisfacția angajaților sau între vreuna din aceste chestiuni și intensitate de carbon”, a argumentat Goltz.
„Chiar și pilonul de mediu nu e foarte strâns corelat cu emisiile de carbon”, a adăugat el, acest scor fiind determinat parțial de factori precum felul în care folosește compania resursele de apă sau practicile în privința deșeurilor.
Keeran Beeharee, vicepreședinte pentru cercetare ESG la Moody’s, este de acord că investițiile ESG nu îl ajută în mod necesar pe un investitor să-și creeze un portofoliu cu o amprentă de carbon scăzută sau vreun alt obiectiv specific.
„Există o percepție că angajamentele ESG fac ceva ce ele nu fac. Angajamentele ESG sunt un produs agregat , scopul lor este de a analiza o gamă de factori materiali, așa că a le corela cu un singur factor e foarte dificil”, a afirmat Beeharee. „În perioada 2015-2016, post SDG (obiectivele de dezvoltare sustenabilă ale ONU) și post COP21 (Acordul de la Paris), când oamenii au început să se concentreze cu adevărat pe problema climei, ei și-au dat seama foarte rapid că analizele ESG nu vor fi de mare ajutor și că au nevoie de instrumente mai potrivite. Există astăzi instrumente mai specifice pentru a măsura amprenta de carbon, de pildă”, a adăugat el.
Un purtător de cuvânt pentru MSCI ESG Research a declarat că ratingurile „sunt în mod fundamental gândite să măsoare reziliența companiei la riscurile financiare, materiale, ecologice, sociale și de guvernanță. „Ele nu sunt gândite să măsoare impactul unei companiei asupra schimbărilor climatice”. Indicatorul ecologic, de pildă, se uită nu doar la emisiile de carbon din trecut ale companiei „ci și la intențiile de a le reduce în viitor, investițiile pentru a profita de oportunitățile legate de tehnologiile curate, managementul biodiversității și riscurile legate de natură”.
Potrivit Refinitiv, „deși foarte mică, această corelație descoperită de studiu nu e surprinzătoare, mai ales în piețele dezvoltate, unde multe organizații mari – focusate pe strategii de sustenabilitate – vor performa bine pe baza scorurilor ESG, în pofida faptului că nu stau bine la amprenta de carbon.”
Hortense Bioy,director global pentru cercetarea sustenabilității la Morningstar, crede de asemenea că aceste descoperiri nu sunt surprinzătoare întru totul.
Totuși, în opinia ei, cercetarea care a pus în evidență aceste schimburi din investițiile sustenabile e „de ajutor”. „Investitorii trebuie să fie conștienți de toate aceste schimburi. Nu e simplu. În acest caz, investitorii trebuie să se gândească atent cu privire la care aspect al sustenabilității ar trebuie prioritizat atunci când își creează portofolii: reducerea amprentei de carbon sau un scor ESG mare.”
Aceasta însă ridică problema dacă acest concept de ESG poate funcționa ca produs de piață, având în vedere că investitorii au priorități diferite. „Investitorii mari doresc să facă ceva customizat. Este o problemă reală pentru scheme de investiții colective precum ETF și fondurile mutuale”, a spus Goltz. „Chiar dacă ai principii ESG foarte puternice, s-ar putea să fii în dezacord cu unele dintre temele ESG”, precum restricțiile în privința producției unor anumite tipuri de arme. Și cu noi indicatori, precum biodiversitatea, introduși în ecuația ESG, această problema ar putea deveni și mai gravă, crede Goltz.
„Dacă vei adăuga alți indicatori și mai puțin corelați nu vei performa bine pe toți acești parametri, așa că trebuie să te gândești la priorități. Adăugând prea mulți se pierde din atenți. Dacă ești interesat să reduci amprenta de carbon din portofoliul tău, vei obține acest lucru dacă te concentrezi doar pe amprenta de carbon, altfel vei ajunge la o diluare a elementului ecologic.”
Articol de Steve Johnson pentru Financial Times.
