Statele Unite au egalat anul trecut performanța Qatarului și Australiei devenind cel mai mare exportator de gaz natural lichefiat. Lucrul acesta a fost posibil datorită cererii mari de LNG din Europa, pe măsură ce Bătrânul Continent se afla în căutarea unei alternative la gazul rusesc livrat prin conducte.
După un asemenea an fabulos prin volumele exportate, nu este deloc de mirare că industria de gaz americană își face planuri serioase de creștere.
Deja anul acesta trei noi unități de producție a gazului natural lichefiat ar putea primit finanțare. Până în anul 2027, Statele Unite ar putea avea o capacitate de producție a LNG de 169 de milioane de metri tone, depășind Qatarul, care la rândul său își extinde acum propria capacitate de producție, vizând o producție de 110 milioane de tone până în același an.
Dar, din păcate, nimic nu este sigur în energie. Planurile și previziunile de mai sus cu privire la industria americană de GNL se bazeaz pe ipoteza unei creșteri continue susținute a cererii de LNG atât din Europa cât și în Asia. În fapt, ambele se bazeaza pe presupoziția creșterii cererii.
Cu toate acestea, încă dinainte ca toate aceste noi capacități de producție să fie construite, există amenințări serioase din partea surselor de energie alternativă, cu emisii scăzute de carbon, dar și pe însăși partea de ofertă globală a GNL.
Analiștii au avertizat recet că, în cazul în care vor fi construite toate unitățile de producție a GNL, capacitatea mondială ar crește cu 67%, adică la 636 de milioane de tone anual, până în 2030. Potrivit Reuters, asta ar duce la o saturare a pieței și ar împinge în jos prețurile.
Văzută în lumina penelor de electricitate și problemelor înregistrate în locuri precum Pakistan, din cauza prețurilor prohibitiv de mari ale GNL, urmare a cererii europene insațiabile, un viitor în care prețurile la GNL nu vor fi atât de mari nu reprezintă un lucru rău pentru toată lumea.
Dar în lumina ambițiilor companiilor energetice de a intra pe piața de GNL tocmai datorită nivelului ridicat al prețurilor înregistrat anul trecut, saturarea pieței nu reprezintă tocmai un motiv de bucurie pentru toată lumea.
Cât privește competiție din partea surselor energetice cu emisii scăzute de carbon, această îngrijorare este ușor de dat la o parte pentru moment, deoarece costurile atât pentru energia solară cât și pentru cea eoliană au crescut substanțial, aruncând o umbră de indoială cu privire la faptul că acestea sunt și vor rămâne întotdeauna cele mai ieftine surse de energie. Este suficient dacă spunem că în acest moment Statele Unite și Uniunea Europeană sunt acum prinse într-un război al subvențiilor care țintește tocmai cele două surse energetice.
Viitorul imediat al GNL pare destul de sigur. Anul acesta, importurile în Europa și Turcia vor crește cu 10% față de volumele record de anul trecut pentru a atinge un alt record de aproximativ 190 de miliarde de metri cubi, potrivit Refinitiv. Până acum, totul e bine.
Cu toate acestea, privind puțin mai departe în viitor, din nou cu ipoteza unei creșteri puternice a surselor regenerabile, acest record ar putea fi un eveniment unic, potrivit unor experți din Germania. Directorul executiv al companiei de utilități RWE a avertizat recent că o parte din capacitatea de importator de GNL care este dezvoltată în țară ar putea ajunge neutilizată.
„Este posibil ca terminalele GNL să nu fie utilizate pe deplin. Dar aveți nevoie de ele ca primă de asigurare”, a declarat Markus Krebber presei germane la începutul acestei luni, citat de Reuters.
Interesant este că Krebber a spus că Rusia încă livrează gaze naturale Germaniei, conform obligațiilor contractuale, numai că nu prin sabotata conductă Nord Stream, ci prin Ucraina. Asta în ciuda asigurărilor din partea liderilor germani că țara s-a îndepărtat cu succes de petrolul și gazele rusești.
Oricum ar fi, nu există nicio îndoială că cererea de GNL va rămâne robustă cel puțin pe termen mediu și, dacă argumentul pentru surse regenerabile ieftine va fi respins, și pe termen lung. Și acesta este momentul în care fiabilitatea aprovizionării globale cu GNL ar putea începe să atragă mai multă atenție decât cererea actuală.
După cum a remarcat recent compania de analiză energetică Kayrros într-o actualizare a pieței GNL, „aprovizionarea cu GNL este în mod inerent predispusă la întreruperi. Accidentele și întreținerea neplanificată sunt o întâmplare comună la terminalele GNL din întreaga lume și un factor major al volatilității pieței”.
Compania a continuat să raporteze că 32% din instalațiile globale de producție GNL, reprezentând 55% din aprovizionarea globală, trec prin întreruperi neplanificate de mai mult de cinci ori pe an, durata medie a întreruperii fiind de 90 de zile.
Teoretic, acest lucru nu este ceea ce s-ar numi fiabil, mai ales în perspectiva cererii viitoare, care este văzută ca fiind considerabil mai mare decât cererea actuală. Dar mai sunt și întârzierile și depășirile de costuri ale viitoarelor uzine. Majoritatea proiectelor de GNL la scară largă din lume au înregistrat întârzieri majore și depășiri masive de costuri. Cu o lume care gâfâie după mai mult GNL, acest lucru ar putea deveni o problemă.
Soluția la această problemă va fi probabil aceeași cu soluția la problema prețului GNL care a cufundat Pakistanul în pene de curent: cărbunele. Când combustibilul mai curat devine indisponibil, indiferent de motiv, consumatorii tind să revină la alternativa mai ieftină, deși mai murdară, mai degrabă decât la cea mai curată, de asemenea, se presupune că este mai ieftină, dar mai dificil de construit.Indiferent dacă va exista o exces de GNL sau o penurie prelungită, viitorul acelui combustibil pare cu siguranță interesant.