Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Primul ministru adjunct al Rusiei, Alexander Novak, a declarat pe 10 februarie că Rusia intenționează să-și reducă producția de țiței cu 500.000 de barili pe zi în luna martie, ceea ce înseamnă o scădere de 5% din totalul producției sale la momentul scrierii acestui articol.
Kremlinul a descris această mișcare ca una luată în replică față de sancțiunile occidentale legate de plafonarea prețului la petrol. Totuși, analiștii din piață consideră nefondată această explicație, sugerând că Moscova nu face altceva decât să fie constrânsă să-și reducă producția de petrol din cauza impactului pe care îl au sancțiunile, dar și a altor factori de piață. Cel mai important, în orice caz, este că Rusia pare să aibă o capacitate limitată de a-și folosi pe post de armă exporturile sale de petrol, în același fel în care a încercat cu furnizările sale de gaz în 2022.
În acest moment, cele mai importante restricții impuse direct Rusiei în privința exporturilor de petrol includ:
Interzicerea de către Uniunea Europeană a importurilor de petrol (cu excepția notabilă a importurilor care vin prin conducte), intrată în vigoare în decembrie 2022.
Plafonul impus de G7 importurilor de țiței rusești, intrat în vigoarte în decembrie 2022, setat inițial la 60 dolari per baril dar care urmează a fi ajustat și revizuit la fiecare două luni.
Interzicerea de către UE a importurilor de produse petroliere (cu mici excepții), intrată în vigoare din februarie 2023.
Plafonul de preț impus de G7 produselor petroliere rusești, intrat în vigoare din februarie 2023, setat la 100 de dolari per baril pentru produsele care se comercializează peste prețul țițeiului, și 45 de dolari per baril pentru produsele secundare, cum ar fi de pildă păcura.
Până acum, aceste restricții occidentale au avut un efect de transformare limitat asupra producției de țiței a Rusiei, deoarece nivelul total de producție a țării a rămas constant în ultimele luni, la aproximativ 9,8 milioane sau 9,9 milioane de barili pe zi (Interfax.com, 8 februarie). Și acest nivel este doar puțin mai mic decât rata de producție de 10,2 milioane de barili pe zi din februarie 2022 (Interfax.com, 17 iunie 2022). Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că sancțiunile occidentale și plafoanele de preț nu au avut niciun impact.
Într-adevăr, restricțiile occidentale au forțat deja o schimbare notabilă în direcția exporturilor pentru companiile energetice ale Rusiei, o mare parte din țițeiul rusesc fiind redirecționat din Europa în Asia (vezi EDM, 23 februarie) iar mărfurile pe bază de motorină fiind oferite clienților din Africa, Orientul Mijlociu, Asia și chiar America de Sud (Infobrics.org, 27 februarie). Mai mult, sancțiunile – împreună cu refuzul companiilor occidentale de a importa petrol rusesc – au afectat drastic prețul țițeiului rusesc. Principalul țiței rusesc, Urals, a fost tranzacționat oficial în ianuarie 2023, cu o reducere de până la 40 de dolari pe baril, în comparație cu echivalentul Brent (The Bell, 18 februarie). Pentru a pune acest lucru în context, înainte de invazia pe scară largă de către Rusia a Ucrainei, această diferență de preț nu depășise 3 sau 4 dolari pe baril (Neste.com, accesat pe 28 februarie).
În prezent, rămâne incert dacă reducerea producției anunțată de Moscova se va traduce prin reduceri ale exportului de țiței și al altor produse petroliere sau prin unele limitări ale producției de rafinărie. Pe de o parte, rapoartele presei au dezvăluit că Rusia intenționează să reducă semnificativ transbordările de țiței prin porturile sale vestice, inclusiv Primorsk, Ust-Luga și Novorossiysk (Bruegel.org, 23 februarie). O astfel de mișcare ar sprijini ideea reducerii Urals-to-Brent. Pe de altă parte, ar trebui să înțelegem că comercializarea acelor produse petroliere în temeiul sancțiunilor occidentale este mult mai dificilă pentru Rusia decât țițeiul brut din diverse motive care includ capacități mai mici de stocare în Rusia și cerința unei proximități geografice mai apropiate pentru livrările de astfel de produse către potenţiali cumpărători. Prin urmare, companiile rusești ar putea fi nevoite să reducă producția de rafinare, scăzând astfel volumele de motorină disponibile pentru export.
Desigur, nu poate fi exclus complet ca Moscova să nu încerce să-și folosească drept armă exporturile de petrol, în același mod în care a făcut-o cu exporturile de gaze naturale în 2022, oprind unilateral livrările către mai multe țări europene. De exemplu, pe 23 februarie, marea companie poloneză de petrol și gaze PKN Orlen a declarat public că Rusia și-a oprit aprovizionarea cu țiței către Polonia (Radio Free Europe/Radio Liberty, 25 februarie). De fapt, mai multe țări din Europa Centrală și de Est încă se bazează pe țițeiul rusesc și nu au putut să-l înlocuiască rapid sau complet cu surse alternative. Ca urmare, acest lucru lasă regiunea susceptibilă în ceea ce privește viitoarea strategie rusă cu privire la livrările de țiței și va duce probabil la creșterea prețurilor.
Chiar și așa, se pare că posibilele perturbări ale exporturilor de țiței ale Rusiei nu ar avea un caracter masiv, deoarece bugetul general al statului rus pur și simplu se bazează prea mult pe veniturile din exporturile de petrol pentru a permite pierderea tuturor cumpărătorilor europeni rămași. În ianuarie 2023, bugetul rus a înregistrat un deficit record, iar analiștii dezbat constant dacă economia rusă ar putea suporta pierderi semnificative din veniturile din petrol și gaze (Brusselstimes.com, 11 ianuarie; Carnegie Politika, 10 februarie). Mai mult, dacă Kremlinul ar fi dorit într-adevăr să limiteze exporturile de petrol, atunci ar fi trebuit să reducă livrările încă din 2022, când o astfel de mișcare ar fi putut avea un impact de durată asupra piețelor mondiale – cel puțin unul care ar fi fost mult mai puternic decât impactul potențial an unor astfel de măsuri acum.
Articol de Jamestown Foundation.
