Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Motorul economic al Europei huruie, iar ratele reale de creștere scad. Cu câteva excepții, acesta este cazul pe tot bătrânul continent. Europa are toate ingredientele succesului: o populație bine educată, mari instituții științifice și universități și o gamă largă de companii de succes, în special afaceri de familie gestionate de proprietari și campioni discreți. În ciuda acestui fapt, pierde în competiția globală. Motivele merită investigate.
Un studiu recent publicat de patru institute germane de cercetare economică de top evidențiază zonele problematice. Una este suprareglementarea birocratică.
O analiză reprezentativă a întreprinderilor germane (mari, mijlocii și mici) a arătat că majoritatea respondenților văd mediul de reglementare din ce în ce mai strict ca principala amenințare pentru succes și productivitate. Autoritățile naționale și organizațiile supranaționale elaborează noi reguli și reglementări cu viteza liniilor de asamblare. Se solicită o documentație vastă pentru a dovedi conformitatea, ceea ce consumă resursele companiei care ar putea fi mai bine cheltuite în producție și servicii, inovare și concurență pe piață. Pe lângă aceste costuri neproductive de conformitate, apar și audituri frecvente, limitând și mai mult libertatea antreprenorială.
Luați în considerare doar acest exemplu: Standardul european de raportare pentru durabilitate (ESRS) este un document colosal care numără 400 de pagini. Conține cerințe foarte detaliate pentru raportarea corporativă cu privire la o serie de probleme sociale, de mediu și de guvernanță, actualizând și consolidând Directiva anterioară de raportare nefinanciară. ESRS a intrat în vigoare în ianuarie 2023, iar acum statele membre au la dispoziție 18 luni pentru a integra noile reguli în legislația lor națională. Primele depuneri vor fi trimise în 2025 din partea companiilor mai mari cu peste 1.000 de angajați și a întreprinderilor active în zonele pe care ESRS le consideră riscuri de sustenabilitate, cum ar fi lemnul, textilele sau minerit. După 2026, toate întreprinderile cu personal de peste 250 de persoane vor trebui să se conformeze – se estimează că 50.000 de companii din Europa.
Sistemul de raportare se bazează pe 1.444 de puncte de date de-a lungul lanțului de aprovizionare. Pe lângă definirea standardelor de mediu, a drepturilor omului și a muncii, include și probleme neclare, cum ar fi „echilibrul dintre viața profesională și viața privată”. Rapoartele vor trebui să ajungă la Direcția Generală pentru Stabilitate Financiară, Servicii Financiare și Uniunea Piețelor de Capital, unul dintre cele 33 de departamente funcționale ale Comisiei UE. Dar e mai grav de atât.
În februarie 2022, Direcția Generală Justiție și Consumatori a elaborat așa-numita „directivă privind lanțul de aprovizionare”, care va intra în vigoare la sfârșitul acestui an. Directiva respectivă se referă la acțiunile ilegale ale furnizorilor împotriva normelor de mediu și a drepturilor omului; se suprapune cu ESRS, dublând sarcina de raportare pentru companii. Apoi, Direcția Generală Piață Internă, Industrie, Antreprenoriat și IMM-uri își planifică propria directivă în aceleași domenii, cel mai probabil nu foarte diferite de acestea. Și apoi vine taxonomia UE de la direcția de stabilitate financiară, care prescrie dacă întreprinderile acționează ecologic.
Toate cele de mai sus reprezintă un coșmar pentru afaceri. Fiecare activitate, practică de afaceri și regulă de guvernare va trebui să fie documentată într-un mod care să poată fi auditat. Va multiplica munca neproductivă în administrațiile naționale, sectoarele de afaceri și de audit.
Raționamentul care stă la baza acestei cămașe de forță este că investitorii vor citi rapoartele și vor canaliza investițiile într-un mod etic și ecologic. Asta este o iluzie. Acest tip de planificare centrală în stil sovietic, numită în mod ironic reforme de „piață” de către birocrații UE, produce doar risipă: de bani, muncă și materiale. Va crea bule de piață pe de o parte și decalaje de investiții pe de altă parte. Cotidianul național german Die Welt, care relatează această problemă, îl citează pe Steffen Kampeter, CEO-ul Confederației Angajatorilor Germani: „afacerile au nevoie de forță de muncă pentru inovare și crearea de valoare, nu pentru birocrație”.
Cu siguranță sunt necesare reguli. Cu toate acestea, suprareglementarea și obligațiile inutile de raportare ar trebui evitate. Vor exista întotdeauna unele practici de afaceri discutabile în lumea reală, dar astfel de măsuri nu le vor opri. Trebuie să revenim la sistemele bazate pe încredere ori de câte ori este posibil.
O altă problemă sâcâitoare semnalată de institutele economice germane este deficitul de forță de muncă calificată.
Aproape toate întreprinderile din Europa se plâng de lipsa de muncitori calificați. Demografia este o contribuție semnificativă la această problemă, baby boomers ieșind la pensie. O alta este administrația care sifonează personalul de la munca productivă din sectorul privat. Birocrația atrage munca în domenii mai puțin eficiente. Cifrele demografice pentru Europa indică faptul că deficitul de forță de muncă nu va face decât să se adâncească.
O altă problemă este că tinerii doresc să lucreze doar cu normă parțială – 70 sau 80% din volumul lor obișnuit de muncă – sub pretextul căutării unui „echilibru dintre viața profesională și viața privată”.
În același timp, avem și milioane de șomeri. Legile muncii extrem de stricte din Europa fac să fie riscantă angajarea de oameni fără antecedente, deoarece este dificil și costisitor pentru o afacere să se separe de angajații care nu au performanță. Avem paradoxul bunăstării: legile muncii, care ar trebui să protejeze angajații, sunt, de fapt, un obstacol în calea angajării oamenilor.
Raportul german enumeră și prețurile excesive la energie. Europa, în special Germania, suferă din cauza politicilor eșuate din trecut în acest domeniu. În 2011, Germania a renunțat la energia nucleară, făcând mixul său energetic mai scump și mai dependent de gazul ieftin din Rusia. Acest lucru a dus la o externalizare a producției către zone cu prețuri scăzute la energie. (Costurile mai mici cu forța de muncă au fost adesea un factor secundar). Și în 2022, în urma sancțiunilor impuse Rusiei, costurile cu energia au explodat, punând presiune pe cea mai mare parte a Europei.
Acest lucru a afectat producția locală, punând în pericol industriile intens energetice și a demonstrat limitele globalizării și externalizării producției.
Teoretic, cea mai evidentă soluție la problema competitivității Europei ar fi reducerea drastică a birocrației. Standarde mai înalte de mediu și etice pot fi atinse din punct de vedere economic și cu mult mai puțin efort. A fost întotdeauna îndoielnic că tehnocrații ar putea dezvolta soluții mai bune decât o face piața.
Cu toate acestea, acest tratament ar determina ca mulți oameni din zonele neproductive (de stat) să-și piardă locurile de muncă – deși, pentru majoritatea dintre ei, temporar. Uneori este necesar să se efectueze o intervenție chirurgicală radicală pe o parte a corpului pentru a salva restul. În cele din urmă, o birocrație redusă ar stimula afacerile, iar cei disponibilizați ar ajunge în linii de ocupație productive, adesea mai bine plătite și mai satisfăcătoare.
Din păcate, în prezent este îndoielnic vreunul dintre aceste scenarii se va întâmpla.
În ceea ce privește lucrătorii calificați, flexibilizarea regulilor de pensionare ar putea fi de ajutor. Persoanele care doresc să lucreze mai mult ar trebui să poată face acest lucru fără a-și pierde drepturile la pensie. O simplă creștere a vârstei de pensionare de la, de exemplu, la 63 la 65 de ani nu va rezolva problema. La rândul său, pentru a stabili politica de imigrație, ar trebui făcută în sfârșit o distincție între refugiați (din opresiunea politică) și migranți (din alte motive, mai ales economice). Fluxul de migranți trebuie controlat, cu o preferință pentru cei necesari pe piețele muncii din Europa.
Pe partea energetică, nu avem nevoie de doctrine, ci de mai mult bun simț și flexibilitate în alegerea mixului energetic potrivit. Deocamdată, barierele sociale și politice în calea extinderii producției de energie nucleară rămân în anumite părți ale Europei – un impediment major. În cele din urmă, ar trebui să lăsăm piețele să-și dovedească puterea în investiții în proiecte energetice – cu siguranță în cadrul parametrilor ecologici corespunzători, dar fără povara excesivă a supracontrolului birocratic.
Există o altă provocare extrem de importantă pentru Europa. Comerțul cu China – rolul său ca piață de export și furnizor european – implică riscuri geopolitice care trebuie reduse. Noi piețe din Asia de Sud-Est, Africa și America trebuie explorate și găsiți noi parteneri economici.
Pentru a deschide această cale, totuși, Europa trebuie să-și revizuiască reglementările protecționiste deghizate în protecția consumatorilor. Apărarea intereselor consumatorilor este esențială, dar revizuirea sistemului este necesară pentru a realiza și potențialul comercial al continentului.
Toate problemele enumerate aici au apărut dintr-un amestec de orgoliu de „valori europene” și dintr-o putere excesivă a birocrației/tehnocrației centralizate. Cetăţenii Europei nu trebuie să fie complici la această formă de sinucidere dureroasă.
Articol de Michael de Lichtenstein
