Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Comisia Europeană a dat publicității astăzi noi estimări privind creșterea economică și inflația din zona euro, dar aceste prognoze sunt departe de a fi optimiste. Pentru anul următor instituția europeană consideră că abia dacă va avea loc o creștere economică, de 0,3%, în timp ce în estimarea anterioară aprecia un avans de 1,4%. La fel de problematică pare a fi și inflația care a ajuns la peste 10% în zona euro și nu dă semne că a trecut de punctul maxim.
„Economia europeană se află într-un moment de cotitură și a slăbit considerabil. Inflația a continuat să crească mai repede decât ne-am fi așteptat, dar credem că ne apropiem de un moment de inflexiune. Perspectiva economică rămâne foarte incertă din cauza războiului pe care Rusia îl duce în Ucraina și a consecințelor economice care derivă de aici. Principalele amenințări vin din piața gazului și din riscul de penurie, în special pentru iarna 2023-2024”, a afirmat comisarul european pentru economie, Paolo Gentiloni.
Ceea ce ar trebui remarcat în toate aceste declarații este, în primul rând, o recunoaștere a faptului că, nu doar că inflație s-a instalat confortabil în economiile europene, dar că nici măcar nu și-a atins maximul, iar posibile distorsiuni sunt de așteptat în continuare. Nu a trecut nici măcar un an de când oficialii europeni și cei ai Băncii Central Europene ne asigurau că inflația e un fenomen trecător iar instituția monetară centrală are multiple mijloace prin care o poate combate. Lucrurile nu au stat așa după cum se poate vedea foarte bine astăzi.
Pe de altă parte în acest punct se opresc definitiv și recunoașterile și nu avem niciun motiv serios pentru a credita aceste estimări care provin de la aceiași oameni sau instituții care ne asigurau că nu avem motive de îngrijorare în privința inflației sau a creșterii economice. De pildă, ni se spune acum că deși inflația nu a atins piscul cel mai înalt suntem totuși foarte aproape de acest moment ceea ce înseamnă s-a domolit considerabil creșterea prețurilor. Cu toate acestea, în luna octombrie inflația din zona euro a atins nivelul de 10,7%, semnificativ mai mare decât nivelul de 9,9% înregistrat în septembrie. Luate individual multe țări o duc chiar mult mai prost decât atât, cum sunt de pildă, Țările Baltice.
Așa după cum remarcă economistul Johan von Overtveltd, lucrul cel mai îngrijorător îl reprezintă creșterea consistentă a prețurilor la bunurile și serviciile industriale non-energetice, care s-au majorat în octombrie cu 6% față de aceeași perioadă a anului trecut, ceea ce arată „că inflația s-a instalat foarte adânc în sistemul economic”.
Bineînțeles că scuza cea mai comodă, și anume războiul Rusiei în Ucraina, este prezentată imediat pentru a domoli furia și a îndrepta atenția spre un adversar convenabil. De exemplu, în ceea ce privește prețul produselor alimentare ni se reamintește constant că acesta este afectat de conflictul din est și de poziția importană pe care o dețin cele două țări pe piața mondială a cerealelor. Cu toate acestea, în anul 2020 exporturile de grâu din Rusia și Ucraina au reprezentat doar 7,3% din producția globală, iar luate împreună cele două țări agricole au produs în 2020 aproape tot atât grâu pe cât a produs întreaga Uniunea Europeană.
Problemele economiei europene nu derivă așadar cu predilecție, predominant și cu necesitate din războiul pe care îl duce Rusia în Ucraina, ci sunt mai degrabă structurale.
La fel cum inflația nu a fost cauzată de prețurile mari la energie, ci de tipărirea complet necontrolată de monedă și de expansiunea creditului în cei doi ani de pandemie și lockdown, la fel și în cazul bunurilor alimentare sau al energiei problemele trebuie căutate mai degrabă în ograda proprie. Prețurile mari la mâncare din Europa sunt determinate de costurile mari de producție, care includ reglementări excesive, inclusiv de mediu, și taxe exorbitante care fac ca produsul final să coste foarte mult, iar mulți fermieri să fie falimentați.
De asemenea, în cazul energiei și al exploziei prețurilor din ultimul an, vina principală trebuie căutată tot în ograda europeană, unde producția de energie a tot scăzut în ultimii 20 de ani, nu din cauza unei secătuiri a resurselor, ci doar din cauza angajamentului climatic de a obține neutralitatea carbonului, cu consecințe care încep să se întrevadă abia acum la adevărata lor dimensiune catastrofică. Suficient să repetăm în acest context că producția de gaze naturale de la câmpul din Groningen (Olanda), cel mai mare din Europa, ar putea acoperi întreg deficitul produs de absența gazelor rusești pe piața europeană. Doar că producția din Olanda se tot reduce pe fondul îngrijorărilor legate de mediu.
Ceea ce nu înseamnă că Europa nu ar fi fost afectată de invazia rusă sau/și de consecințele sancțiunilor pe care UE le-a impus. Doar că efectul lor ar fi fost mult mai mic dacă modelul economic european ar fi încurajat producția, moneda sănătoasă și taxele mici.
Majoritatea statelor europene au nivele ale datoriei publice care depășesc 100% din PIB. Din nefericire, mai toate problemele economice vor fi prezentate ca avându-și rezolvarea printr-o și mai mare intervenție și implicare a guvernului, ceea ce nu va face decât să alimenteze risipa, inflația și să inhibe și mai mult economia și antreprenoriatul, agravând astfel criza economic.
Potrivit lui Nikola Kedhi, economist in cadrul companiei de consultanta Deloitte, pentru Europa și SUA nu există decât un singur drum către prosperitate și anume o schimbare a modelului de politici economice și o schimbare a relației dintre mașina birocratică și indivizi. „Europa trebuie sa adopte cu adevarat o economie liberă, de piata, concurența și inovația”, a concluziat Kedhi,
