Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Invazia Ucrainei de către Vladimir Putin a creat o victimă neașteptată – Gazprom.
Compania monopolistă de gaze rusească și-a redus cota de pe piața europeană de la 40% la doar 9%, în timp ce cele două conducte Nord Stream construite la un cost de peste 20 de miliarde de euro zac pe fundul Mării Baltice. Între timp, prețul acțiunilor sale a scăzut cu 88% de la invazia din februarie, iar în august compania a fost văzută ardând cantități mari de gaz nevândut.
„Practic, suferă o criză existențială”, a spus Adnan Vatansever, lector principal și expert în energie în Rusia la King’s College din Londra, adăugând că „perspectivele de creștere ulterioară ale Gazprom sunt oarecum limitate și va trebui să reducă în mod semnificativ producția la un moment dat”.
Este o situație nouă pentru o companie mai obișnuită să fie vaca de muls a Kremlinului.
Transformată în 1989 din Ministerul sovietic al Gazelor în prima întreprindere de stat a URSS, Gazprom a fost complet privatizată sub fostul președinte rus Boris Elțin. Dar Putin a readus-o sub controlul statului în 2005.
„Putin este foarte, foarte bine versat în… afacerile cu gaz”, a spus Vatansever. „Este aproape managerul neoficial al Gazprom”.
Deocamdată, compania încă furnizează o mulțime de bani stăpânilor săi.
În ciuda scăderii exporturilor către UE cu 48% în primele opt luni ale acestui an, comparativ cu 2021, profiturile sale s-au dublat în prima jumătate a anului 2022 datorită creșterii prețurilor la gaze – astfel că a continuat să câștige 100 de milioane de euro pe zi în venituri din gaze, conform unor estimări. De asemenea, a distribuit 20 de miliarde de euro în dividende, cea mai mare plată din istoria pieței de valori rusești.
Dar perspectivele pe termen lung sunt sumbre.
În timp ce prețurile la gaze vor rămâne ridicate „cel puțin în următorii doi ani”, conform lui James Henderson, director de cercetare privind tranziția energetică la Institutul Oxford pentru Studii Energetice, nu este clar dacă vor rămâne ridicate și după aceea.
„În a doua jumătate a acestui deceniu… va exista cu siguranță un semn de întrebare dacă Gazprom poate continua la aceeași dimensiune ca acum”, a spus el. „Va apărea probabil o situație în care ar putea fi nevoită să reducă producția, eventual să fie nevoită să reducă un pic compania.”
Compania ar putea începe să simtă o lovitură financiară în 2025 sau „mai devreme”, a spus Vatansever, în funcție de cât de repede se îndepărtează Europa de aprovizionarea rusească și de cât de ridicate sunt prețurile.
„Se vor îndrepta mai mult către [gazul natural lichefiat] și transporturile către China… dar asta nu va putea compensa [Europa] pe termen scurt”, a spus un fost oficial înalt al Gazprom, care a cerut să-și păstreze anonimatul.
În ciuda problemelor Gazprom, Putin nu o va lăsa să dea faliment, a spus Henderson, nu doar din cauza valorii sale simbolice, ci și pentru că controlează întregul sistem de conducte din Rusia și furnizează jumătate din energia țării.
„Nu o poate lăsa să se destrame pentru că este o parte atât de integrantă a economiei ruse”, a spus el. „Sistemul de alimentare se bazează pe el. Pe ea se bazează încălzirea oamenilor.”
Putin insistă că vechea relație de export cu Europa poate fi reconstruită. Vorbind la o conferință pe teme de energie de la Moscova, el a afirmat că Rusia este un furnizor de energie de încredere și apolitic și chiar s-a oferit să repornească livrările de gaz prin singurul fir al conductei Nord Stream 2 care ar putea să nu fie distrus.
„Rusia este pregătită să înceapă astfel de livrări. Mingea, după cum se spune, este în terenul Uniunii Europene. Dacă vor, lăsați-i să deschidă robinetul și gata”, a spus el.
Germania nu mușcă
„Frumoasă încercare”, a declarat reporterilor purtătorul de cuvânt al guvernului german, Christiane Hoffmann, despre oferta lui Putin. „Independent de posibila sabotare a celor două conducte, am văzut că Rusia nu mai este un furnizor de energie de încredere”.
Asta lasă Gazprom cu o gaură de dimensiune europeană în finanțele sale, care înainte de război reprezentase aproximativ 70% din veniturile sale din gaze.
Cu vânzările sale europene decimate, compania se va apleca mai mult pe celelalte patru piețe principale ale sale, a spus Vatansever.
În primul rând, sunt fostele republici sovietice, precum Belarus și țările din Asia Centrală, unde Gazprom vinde gaze la preț redus, legate de obiectivele politice ale Moscovei de a păstra influența în fostul său imperiu. Dar Gazprom câștigă mai puțin de 5 miliarde de euro din această piață.
O altă opțiune va fi să pivoteze spre Asia, în special spre China.
Moscova furnizează Beijingului aproximativ 16 miliarde de metri cubi de gaz pe an prin conducta Power of Siberia care a fost deschisă în 2019, China urmând să primească până la 10 miliarde de metri cubi în plus printr-o altă conductă nouă în estul îndepărtat al Rusiei. Conducta Power of Siberia II cu o capacitate de 50 de miliarde de metri cubi este, de asemenea, planificată, deși construcția nu va începe până în 2024.
Totuși, toate acestea luate împreună reprezeintă în continuare doar aproximativ jumătate din cele 150 de miliarde de metri cubi pe care Gazprom i-a furnizat în mod istoric Europei. Prețul va fi, de asemenea, o întrebare cheie.
„În acest moment, gazul vândut Chinei este la un preț mult mai mic decât îl obținea Gazprom în Europa”, a spus Jonathan Stern, cercetător distins la Institutul Oxford pentru Studii Energetice.
„Deci, chiar dacă reușesc să exporte mult mai mult gaz în China, întrebarea este dacă vor putea vreodată spera să câștige aceeași sumă de bani”, a spus el, iar puterea de negociere a Chinei va crește pe măsură ce războiul din Ucraina se prelungește
Creșterea exporturilor de GNL este o altă posibilitate, deși acesta este un domeniu în care „Gazprom a stat foarte mult în spatele curbei”, potrivit lui Vatansever.
Acest lucru se datorează parțial managementului defectuos, care a fost depășit de rivalii ruși independenți precum Novatek. Gazprom deține în prezent două dintre cele patru terminale GNL ale Rusiei.
Între timp, tehnologia necesară pentru a răci gazul la temperaturi de îngheț, unde devine lichid și exportabil, este „tot occidentală”, a spus Henderson, cee ace înseamnă că sancțiunile vor îngreuna achiziționarea. În timp ce Rusia și-a propus să fie printre primii patru exportatori de GNL la nivel global până în 2030, el a estimat că acest lucru ar putea dura până „poate… 2040”.
Complicațiile sancțiunilor pot fi deja observate în terminalul Novatek Arctic 2 GNL din nordul Siberiei, a cărui deschidere a fost amânată cu cel puțin un an.
Vânzările de GNL, chiar dacă sunt luate în considerare alte companii rusești din domeniul energiei, precum Novatek, încă nu vor fi suficiente pentru a înlocui volumele pierdute în Europa.
Cel mult, Rusia poate produce 42 de miliarde de metri cubi de GNL cu terminalele sale actuale, potrivit Oliver Alexander, un analist independent open-source. „Va dura zeci de ani pentru ca ei să se apropie chiar de producția pe care o au în gazele de conductă”, a spus el.
Cea mai promițătoare cale de extindere poate fi acasă.
În discursul său de săptămâna aceasta, Putin a cerut „gazificare socială” – conectarea caselor, școlilor și spitalelor la rețeaua de gaze, menținând economia rusă aprovizionată cu energie electrică ieftină.
Dar există un alt motiv pentru care Gazprom nu va dispărea, potrivit lui Alexander Gabuev, un membru senior la Carnegie Endowment for International Peace: „Unul dintre cele mai importante roluri ale sale este că reprezintă o mașină generatoare de venituri pentru Putin și anturajul său”.
O investigație a organizației anticorupție a dizidentului rus Alexey Navalny, publicată în iunie, l-a acuzat pe directorul general al Gazprom, Alexey Miller, că a cumpărat proprietăți imobiliare în valoare de 700 de milioane de euro folosind bani sustrași de la Gazprom.
„Acolo sunt banii furația”, a spus Gabuev. „Presumăm că sumele sunt mai mari, fiind vorba de mai multe straturi.”
Gazprom nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii.
Articol de Victor Jack pentru Politico.eu
