Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Primul ministru al Belgiei, Alexander de Croo, a avertizat săptămâna aceasta că Uniunea Europeană riscă să se confrunte începând cu această iarnă cu o dezindustrializare masivă, cu proteste serioase, în cazul în care nu reușește să reducă prețurile la energie.
„Fără o intervenție pe piețele de gaz riscăm dezinsdustrializarea masivă a continentului european și consecințe pe termen lung dintre cele mai profunde”, a afirmat De Croo.
Nu trebuie să ne facem iluzii cu privire la tipul de intervenție pe care îl dorește premierul belgian. În opinia sa, este nevoie de mai multe măsuri inclusiv o plafonare a prețului la gazul rusesc, negocieri bilaterale cu furnizori prieteni precum cei din Norvegia și Algeria și o limită dinamică pusă prețului la gaz natural lichefiat mai sus totuși decât cele din SUA și Asia, pentru a se asigura fluxul continuu spre Europa.
Comisia Europeană, prin vocea Ursulei von der Leyen, a venit cu propunerea ca țările Uniunii Europene să adopte un sistem centralizat de import al gazelor naturale. Un astfel de sistem nu ar însemna altceva, totuși, decât că nevoile reale ale țărilor vor fi trecute cu vederea într-un sistem paușal cu foarte mici, practic zero, șanse de reușită. Și asta deoarece ideea unui plan de achiziții comune nu ține seama absolut deloc de nevoile fiecărei țări. De pildă, România nu are aceeași nevoie de gaz precum Austria sau Slovacia, țări dependente aproape în totalitate de gazul rusesc și pentru care opțiunea gazului natural lichefiat nu se poate pune în condițiile în care nu au deschidere la mare.
În al doilea rând, o astfel de măsură ar îngropa și puțina libertate care mai există pe piața energetică europeană prin care diverse țări sau companii caută strategii și soluții prin care să obțină sau să producă gaz natural. Ar inhiba creativitatea și inventivitatea în dauna unui mecanism periculos incluvis din punct de vedere al soluțiilor politice. Și asta deoarece implică foarte multă centralizare politică, element care aduce cu sine tot felul de suspiciuni, nu în ultimul rând legale.
Pe de altă parte, este limpede că Uniunea Europeană încearcă să contracareze un cartel energetic existent în fapt doar pe piața petrolului, prin OPEC, cu un cartel al cumpărătorilor, dar cu toate acestea e greu de crezut că el ar putea funcționa, în absența unor constrângeri instituționale extrem de dure.
Nu în ultimul rând, poate că lucrul cel mai îngrijorător din toată această serie de propuneri îl reprezintă o escaladare fără precedent a intervenționismului pe piața liberă europeană, care riscă să se degradeze și să funcționeze din ce în ce mai prost, declanșând și mai multe nemulțumiri.
Este în afara oricărei îndoieli că Europa trece printr-o criză energetică extrem de gravă, nemaiîntâlnită practic în ultimii 70 de ani, dacă nu mai bine, iar riscul unor mișcări sociale nu e deloc redus. „Populația primește facturi demente. La un moment dat va plesni. Înțeleg că oamenii sunt supărați, că nu au cu cesă plătească facturile”, a spus De Croo.
Cu toate acestea, planurile de măsuri avute în vedere nu vor face altceva decât să agraveze situația în lipsa unei perspective prin care să fie identificată corect problema sau cauzele crizei actuale. Iar problema principală cu care se confruntă Europa în acest moment este producția de energie foarte mică în raport cu nevoile continentului. Mai mult, producția aceasta foarte mică de energie nu își are cauza în vreun accident nefericit, într-un colaps al pieței, într-o secătuire fără precedent a rezervelor energetice, etc. Nicidecum. Europa are o producțir energetică ridicolă în comparație cu nevoile ei actuale doar din cauza intervențiilor birocratice pe piață (în speță ale Comisiei Europene) prin care s-a decretat închiderea și diminuarea explorărilor și exploatărilor de hidrocarburi în favoarea energiei regenerabile.
Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană a pariat totul pe energia verde, din considerente în primul rând, ecologice, iar acum se vede în situația în care se poate confrunta cu mișcări de stradă fără precedent și cu dezindustrializare masivă, din cauza acestui pariu nesăbuit.
În aceeași ordine de idei, nemulțumite de actuala stare de lucruri, provocată tocmai de intervenționismul agresiv de pe piață, autoritățile europene încearcă acum să forțeze și mai multe intervenționism, ceea ce nu va face decât să agraveze actuala stare de lucruri.
O comparație s-ar putea dovedi utilă în context. De la începutul crizei din Ucraina mai mulți lideri politici au avertizat asupra unei crize alimentare grave, iar primele semne păreau să indice un scenariu plauzibil. Totuși, nu a trebuit să treacă foarte mult pentru a se disipa aceste temeri. Diferența fundamentală în ceea ce privește piața alimentară și piața de energie europeană o reprezintă nivelul de intervenționism mult mai mare pe această din urmă piață. După cum ar trebui să știm cu toții, cei trecuți prin comunism, intervenționismul guvernamental masiv nu face altceva decât să reducă producția și să ducă în final la penurie generalizată. Soluțiile propuse de liderii europeni par să ne ducă, din păcate, tocmai în această direcție.
