Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Comisia Europeană a anunțat în această săptămâna că intenționează să adopte măsuri extraordinare de intervenție pe piața de energie europeană pentru a repara anumite dezechilibre și a domoli ascensiunea fulminantă a prețurilor.
Mai concret, potrivit documentelor obținute de Politico.com, Comisia are în vedere impunerea unui plafon pentru prețul gazului rusesc, o suprataxare a profiturilor anumitor producători de energie electrică și decuplarea tarifelor la electricitate de cele de la gaze.
Măsurile erau cumva anticipabile având în vedere că au fost luate într-o formă sau alta în mai multe țări ale continentului, inclusiv în România. Unele țări, cum ar fi Ungaria, au mers chiar până într-acolo încât au trecut la o politică de fixare a prețurilor, cu rezultate mai degrabă îndoielnice.
Dar să revenim la problema pe care încearcă să o repare Comisia Europeană. Ideea care stă în spatele acestei propuneri este aceea că piața ar fi liberă, iar această libertate reprezintă cauza problemelor cu care ne confruntăm în prezent. Este limpede pentru toată lumea că problemele actuale de pe piața energetică sunt de-a dreptul serioase, dar nu e la fel de limpede, cel puțin pentru unii decidenți, care este originea acestor probleme.
În acest sens, se poate spune doar cu jumătate de gură că piața energetică este liberă. Este liberă în măsura în care prețurile nu sunt fixate și impozitele nu sunt de-a dreptul spoliatoare. Din toate celelalte puncte de vedere însă aveam de-a face, probabil, cu cea mai reglementată și obstrucționată piață din Europa și probabil din lume.
Să luăm doar exemplul cel mai banal al producătorilor de energie convențională sau hidrocarburi. Comisia Europeană, prin vocea președintei Ursula Von Der Leyen, a anunțat o intervenție puternică pe piața de electricitate, după care a anunțat ca regenerabilele ar urma să dețină o pondere de 35% din mixul energetic, până în 2035. Ceea ce înseamnă acest lucru în fapt este că hidrocarburile și energia nucleară urmează a fi scoase treptat în afara legii. Procentul regenerabilelor nu va crește pe baze voluntare, de profit și eficiență. Cu alte cuvinte, energia verde nu va înlocui energia tradițională pentru că s-a dovedit a răspunde mai bine nevoilor consumatorilor, ci pentru că autoritățile au stabilit prin decret că ea este mai bună pentru mediu.
Acesta e doar un exemplu, poate nici măcar cel mai recent. Dar ceea ce e cert este că autoritățile europene au interzis prin reglementări, în special, dar și prin hotărâri fără drept de apel exploatarea anumitor resurse energetice sau a anumitor tehnologii. Așa au fost închise una după alta minele de cărbune în unele țări (România), așa au dispărut centralele nucleare în alte țări (Germania), așa au fost închise parțial câmpuri de gaze (Olanda). Explorarea și exploatarea gazelor de șist a fost interzisă aproape înainte de a începe, chiar dacă acum Europa importă gaze de șist din alte state sub formă de gaz natural lichefiat.
Pe scurt, aceasta a fost o primă intervenție extrem de brutală în mecanismul pieței, ceea ce a afectat producția de energie și pe cale de consecință prețul pe care îl plătesc astăzi consumatorii și companiile.
Însă, bineînțeles, acesta nu este tabloul complet. Pentru că autoritățile au distorsionat piața nu doar prin reglementări cu privire la ce fel de energie ai voie să produci, ci au acționat și prin mecanismul insidios al subvențiilor pentru energie regenerabilă. Astfel, producătorii de energie regenerabilă au fost subvenționați, la fel cum au fost subvenționați și cei care achiziționau astfel de tehnologii. Statul a suportat o parte consistentă din aceste produse energetice ceea ce a creat un tablou fals, deoarece a ascuns costul lor real și le-a făcut să pară mult mai eficiente și atractive decât erau și sunt în realitate. După cum remarca un economist, la o mașină electrică mai scumpă statul român plătește 10.000 de euro pentru achiziționarea ei, bani luați și din impozitele celor care abia dacă au bani să-și plătească facturile dar și din ai companiilor care produc energie convențională și sunt supraimpozitați.
Și așa ajungem la al treilea punct important al intervenției statului pe piața energetică și anume supraimpozitarea. Conform economistul Daniel Lacalle, între 70% și 75% din tariful de electricitate din majoritatea țărilor europene este compus din costuri reglementare, subvenții și taxe guvernamentale, certificate verzi (din ce în ce mai puține), etc. Este de altfel suficient să arunci o privire pe o factură fiscală de la curent, acolo unde sunt defalcate toate costurile, pentru a sesiza acest lucru.
Din cauza acestui intervenționism agresiv care aproape că a distrus producătorii de energie europeni sau i-a făcut să se reorienteze spre afaceri mult mai profitabile cu ajutorul statelor (cum ar fi energia verde), Europa a ajuns astăzi să plătească un preț al energiei de două ori mai mare decât Statele Unite și se află în pericolul real de a trece la raționalizare energetică, ceva ce au mai experimentat în ultimii 50 de ani doar țările comuniste.
Fără îndoială că războiul din Ucraina și deciziile lui Vladimir Putin au jucat un rol în toată această dramă, însă nu Moscova a decis interzicerea anumitor tehnologii și exploatări.
În concluzie, acesta nu este nicidecum un eșec al pieței, ci un eșec extrem de previzibil al intervenției guvernamentale. Din nefericire, povestea nu se încheie aici, iar hotărârea Comisiei Europene de a paria pe această politică și de a interveni și mai brutal în piață, nu va face decât să agraveze problemele și așa colosale cu care se confruntă Bătrânul Continent.
