Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Va fi scump. Va dura mult mai mult decât se așteaptă oricine. Și va distorsiona și mai mult piața față de cât este acum. Liz Truss este noul prim-ministru al Marii Britanii. Odată ce își va intra în atribuții, primul ministru britanic va avea puține opțiuni în afară de a se ocupa de controlul prețurilor la energie în explozie. Cum va face acest lucru va reprezenta primul mare test al carierei ei de prim-ministru. Dacă Truss o poate face în așa fel încât să stimuleze producția și să încurajeze investițiile, atunci va merita. Dar dacă va alege să salve companiile prin bani guvernamentali va fi prizoniera aceleiași capcane în care au căzut și Boris Johnson și Rishi Sunak.
Dacă fiecare pentru propunere de rezolvare a crizei energetice ar însemna câteva tancuri de gaz atunci nu ar mai trebui să ne facem griji despre cum putem să ținem aprinse luminile în această iarnă. Am putea crește cu mult asistența socială pentru a-i ajuta pe oameni să treacă de iarnă. Am putea naționaliza companiile energetice. Am putea – așa cum se pare că sunt înclinați să facă membrii echipei Truss – să înghețăm prețurile la energie, iar Trezoreria să acopere diferența dintre prețul de retail și prețul întreg. Sau am putea să facem așa cum ne îndeamnă ecologiștii și să închidem centralele energetice, sperând să ne strecurăm cumva prin iarnă.
Într-o formă sau alta, Truss și noul ei ministru de finanțe trebuie să vină cu un plan. Fiecare țară din Europa salvează de la faliment piața energetică – Germania tocmai a venit cu un pachet financiar în valoare de 65 de miliarde de euro – iar Marea Britanie nu are prea multe soluții decât să urmeze același model. În acest moment, cea mai probabilă opțiune pare a fi înghețarea prețurilor la gaz, dar o decizie finală încă nu a fost luată.
Întrebarea fundamentală este următoarea: va distorsiona această măsură și mai mult piața? Sau vom lăsa piețele să funcționeze? Orice plan de salvare trebuie să conțină două elemente cheie.
În primul rând, trebuie să ne stimuleze să folosim mai puțină energie. Aproape fiecare dintre noi poate face economii dacă este nevoie. Termostatele pot fi date mai jos cu câteva grade. Putem folosi mai puțină apa caldă. Magazinele nu trebuie să țină luminile aprinse noaptea, iar în cazuri extreme, industriile care folosesc multă energie pot scurt săptămâna de lucru. Orice ajutor luat în calcul nu ar trebui să oprească prețurile mai mari în a reduce cererea.
După care, ar trebui să luăm în calcul soluția veritabilă, și anume că rezolvarea acestei crize energetice trebuie să se facă printr-o producție mai mare de energie, în special la nivel local. Cum? Răspunsul direct este următorul: reducerea taxelor pe gazul și petrolul explorat în Marea Nordului, concomitent cu suspendarea rolului pe care îl joacă parlamentul scoțian în acordarea licențelor în Marea Nordului, astfel încât să putem extrage cât mai multe hidrocarburi cu putință (ca să fim drepți, deja extragem mai mult, dar putem extrage cu mult mai mult). Truss ar trebui să autorizeze imediat tehnologia de fracturare hidraulică în cele mai promițătoare câmpuri: primul gaz ar putea fi pe conductă în mai puțin de un an, poate chiar mai puțin dacă se iau în considerare aprobările de urgență.
Primul ministru britanic ar trebui, de asemenea, să accelereze construcția de parcuri eoliene în largul mării, astfel încât furnizarea de energie regenerabilă să tot crească până când devine complet o alternativă de încredere la gaz.
Cu un pachet solid, noul prim-ministru britanic ar putea fi pro-piață, pro-companii, pro-inovație. Ar putea scădea cererea și ar putea crește constant oferta, metodă care, după cum apare în orice manual de economie, reprezintă singura cale prin care poate fi rezolvată piață. E o soluție mult mai bună decât a furniza pachete financiare exorbitante zonelor cu probleme.
Articol de Matthew Lynn pentru The Spectator.
