fbpx

Când vor scădea prețurile la energie?

O întrebare aflată pe buzele și în mințile multor oameni este legată de scăderea prețurilor la energie: când anume vor începe să scadă prețurile?

Nu este ușor de răspuns la această întrebare, deoarece dinamica prețurilor, mai ales pe o piață foarte dependentă de geopolitică, cum este piața de energie, ține de mulți factori imponderabili. Cu toate acestea, un lucru pare destul de clar, și anume că este foarte puțin probabil ca pe termen scurt sau mediu să asistăm la o scădere semnificativă a prețurilor, chiar și în condițiile în care conflictul din Ucraina ar ajunge la un final fericit în perioada următoare (scenariu mai degrabă imposibil).

Motivul principal, însă, pentru care prețurile la energie nu își vor începe drumul descendent are legătură în primul și primul rând cu o producție scăzută de energie. Așa după cum bine știe chiar și un elev de liceu, prețul unui bun este determinat de cerere și ofertă. Cu cât oferta este mai mare cu atât prețul acelui bun este mai scăzut, indiferent de valoarea sau importanța lui. Aceasta este explicația pentru care, de pildă, prețul aurului este mai mare decât prețul pâinii deși pâinea este mult mai utilă pentru oameni decât metalul respectiv. Cu alte cuvinte, indiferent de bunul pe care îl avem în vedere, prețul său va fi determinat de raportul dintre cerere și ofertă.

În cazul energiei, ceea ce s-a putut constata fără mari abilități de analiză a fost o creștere explozivă a prețului la energie care a fost pusă rapid pe seama conflictului din Ucraina. Explicația este bineînțeles doar parțial corectă, chiar foarte parțial. Și asta pentru că prețurile la energie au început să crească vertiginos cu mult înainte de invazia rusească. Și apoi, pentru că această explicație comodă neglijează aproape complet rolul altor factori mult mai influenți și hotărâtori, care țin de suprimarea pe scară largă a producției de energie în Europa, în ultimii cel puțin 15 ani.

Distrugerea capacităților de producție energetică nu s-a făcut neapărat cu buldozerul, ci prin decret și reglementare care au pus în genunchi zone industriale redutabile și care acum își face vădite consecințele la nivelul întregii populații. S-au închis centrale nucleare fără niciun alt fel de motiv decât prudențial, deși ultimul accident serios în Europa a avut loc în urmă cu aproape 40 de ani, deloc surprinzător într-o țară pe atunci comunistă.

S-au închis combinate și exploatări de cărbune, s-au închis câmpuri de gaz, s-au închis centrale energetice care funcționau pe bază de păcură, s-au închis ori s-au sistat explorările și exploatările de hidrocarburi, s-au blocat încă din faza de dezbatere proiectele pentru exploatarea gazelor de șist. Ba mai mult, s-a redus inclusiv capacitatea de rafinare (cu aproximativ 20% în ultimii doi ani), ceea ce a mărit și mai mult prețurile.

Singurele variante energetice care nu au fost interzise sau inhibate au fost energia regenerabilă și gazul rusesc. Doar că energia regenerabilă nu poate asigura nici măcar un sfert din necesarul de energie al Europei, iar Rusia este prinsă într-un război în care se folosește foarte eficient de arma gazului și de poziția sa foarte puternică energetic în raport cu Europa.

Colac peste pupăză, Europa are cea mai reglementată și intervenționistă piață a energie, unde potrivit economistului Daniel Lacalle, între 70% și 75% din costul unei facturi la energie sunt costuri reglementate și taxe impuse de guvern. Cu alte cuvinte această reglementare și taxare intensivă le face mai grea viața consumatorilor atât prin costul direct mai mare al facturilor, ca urmare a taxelor, dar și potențialilor investitori care se văd descurajați în a intra pe o piață unde șansele de profitabilitate sunt ca și inexistente în condiții normale de piață. Desigur că absența investitorilor explică în cele din urmă și prețurile mari deoarece prețul rămâne raportul dintre cerere și ofertă. Pe cale de consecință, descurajarea investitorilor în domeniul energetic are repercursiuni directe asupra consumatorilor finali care vor trebui să plătească un preț mai mare.

Tot în aceeași ordine de idei, trebuie amintită și intervenția directă a statului prin proprietatea pe care o deține asupra multor companii energetice, atât în România cât și în alte state, cum ar fi de pildă Franța. Proprietatea statului asupra unor companii, fie ele și de importanță majoră, are anumite condiționalități care cel mai adesea se traduc prin ineficiență. Nefiind supuse criteriul profitului și pierderilor, fiind dependentă mai multe de decizia politică decât de intuiția antreprenorială, companiile de stat reprezintă în general o problemă, și nu neapărat o soluție. Asta deși există excepții de succes precum se poate vedea în cazul Norvegiei. Cu toate acestea, e limpede că firmele de stat din domeniul energetic nu pot aduce foarte mult eficientă într-un sector care tânjește mai mult decât oricând după așa ceva.

În concluzie, o scădere  semnificativă a prețurilor e foarte puțin probabil în condițiile în care piața energiei rămâne la fel de supusă intervențiilor statului și la fel de dependentă de climatul de opinie ecologist care a distrus o bună parte din capacitatea de producție a energiei din Europa.

 

About Marius Giurgea

Check Also

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.