fbpx

Care sunt țările europene cele mai vulnerabile la șocul energetic?

Europa are în față o criză extrem de serioasă a energiei. Însă statele europene vor fi lovite toate cu aceeași forță în ceea ce privește standardele de viață. Potrivit unor estimări ale Fondului Monetar Internațional, povara pe care o va avea de suportat o familie obișnuită din Finlanda va fi echivalentul unei sume suplimentare de 4% din cheltuielile gospodăriei. Tabloul arată cu mult mai rău la două ore de mers cu vaporul pe Marea Baltică, în Estonia, acolo unde gospodăriile vor primi o lovitură financiară de aproximativ 20% din cheltuielile curente.

Acestea sunt cele două extreme în care se va mișca continentul european. În media, europenii cheltuiesc cam a zecea parte din veniturile lor pe energie. Familiile mai bogate de regulă au case mai mari și mașini mai puternice, dar  majorarea costurile cu energia rezultate în urma crizei, nu este la fel de mare precum diferențele de venituri. Asta face ca familiile mai sărace să cheltuiască mult mai mult din bugetele lor pe energie. Același model pe care îl vedem la lucru în societate, între bogați și săraci, funcționează și între țări. Fostele țări comuniste, din estul Europei, sunt mult mai vulnerabile la șocuri energetice decât țările din nordul bogat.

Un alt factor extrem de important în estimarea vulnerabilității îl reprezintă dependența de gazele naturale. Prețurile la gaz s-au dublat din momentul în care Rusia a invadat Ucraina. De asemenea, prețurile la cărbune au crescut la rândul lor, chiar dacă în acest caz creșterea nu a fost la fel de impresionantă, ci s-a mărginit la o majorare de 60%. Între timp, prețul regenerabilelor a rămas neschimbat. Mulțumită unei piețe în bună măsură unificate a gazului natural, țările europene au parte prețuri similare la gaz natural: centralele energetice pe bază de gaz din Bulgaria, pe flancul estic al continentului, plătesc în mare același preț la gaz ca cele din Irlanda, pe flancul vestic.

Dar în același timp, țările diferă și în ceea ce privește dependența lor de resursele energetice, în special de gazul natural. În Suedia, mai puțin de 3% din energie provine din gazul natural, grosul proveniți din hidroelectricitate, energie eoliană și energie nucleară. Casele suedezilor sunt încălzite folosite sisteme comunale, care cel mai adesea sunt încălzite prin peleți de lemn, sau sunt folosite pompe de căldură care sunt atașate la rețeaua de electricitate. Toate aceste sisteme înseamnă că o familie obișnuită din Suedia va cheltui suplimentar pentru energie în jur de 5% din cheltuielile obișnuite, prin comparație cu o cheltuială suplimentară de 10% în Marea Britanie, țară care depinde mult mai mult de gaz natural.

Un alt element care intră în ecuația costurilor îl reprezintă tranziția de la piața spot la piața către clienți individuali. În multe țări, companiile de utilități cumpără gazul natural prin contracte pe termen lung protejându-se astfel de expunerea la variațiile de preț care apar pe piața gazului. Structurile diferite ale piețelor europene se traduc în prețuri diferite pentru consumatori. În Spania, de pildă, tarifele pentru consumatori sunt aduse la zi în mod regulat în fiecare lună (deși prețul gazelor pentru centralele energetice au fost plafonat acolo). În Polonia prețurile sunt ajustate de două ori pe an.

În alte țări, guvernele au înghețat prețurile. În Franța Électricité de France (edf), o companie de stat de utilități domină piața iar guvernul a plafonat creșterea prețurilor la 4%. Cea mai mare parte din electricitatea țării provine din energia nucleară, dar lucrările de întreținere, mult amânate și efectuate acum, înseamnă că Franța a ajuns acum să importe de la vecinii săi, unde adesea această energie prin arderea gazului. Costurile suplimentare sunt absorbite de guvern prin proprietatea asupra companiei energetice.

Totuși, există o problemă serioasă cu această măsură. Plafonarea prețurilor reduce stimulentele pentru gospodării în a-și micșora consumul de energie. De asemenea, îi ajută într-o modalitate complet disproporționată pe cei bogați. O opțiune mult mai sănătoasă ar fi ajutoarele direcționate în special către cei care au cea mai mare nevoie. Potrivit calculelor efectuate de Banca Central Europeană, doar 12% din cheltuielile statelor pe măsuri de limitare a impactului prețului mare la energie au fost folosite în acest fel. Un șoc energetic distribuit neuniform are nevoie, pe cale de consecință, de mai multă redistribuție.

 

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.