fbpx

Fața nevăzută a inflației

Inflația are multiple efecte nocive. Redistribuie avuția, scade veniturile reale ale oamenilor, dă peste cap calculul economic al companiilor, produce impredictibilitate șamd.

Aproape peste tot inflația este calculată ca indice al prețurilor de consum, măsurând în bună măsură scumpirile de prețuri. În opinia multor economiști, acest standard nu este întrutotul cel mai adecvat deoarece prețurile pot să crească și să scadă ca urmare a mai multor factori, dar o creștere generalizată a prețurilor, așa cum are loc într-un fenomen inflaționist, nu poate apărea decât ca urmare a tipăririi de bani sau a expansiunii creditului.

Din acest punct de vedere, inflația actuală este aproape în întregime cauzată de expansiunea monetară fără precedent care a avut loc în anii de pandemie și care a început să-și facă efectele abia acum. Semnificativ este, de pildă, că unele țări care nu s-au angajat în astfel de experimente riscante și pernicioase, Elveția este un asemenea caz, au astăzi o inflație mult mai scăzută decât țări care au practicat politici inflaționiste. Cu alte cuvinte, Elveția, deși nu este o țară producătoare de energie, nici una agricolă, care să producă cereale, stă mult mai bine cu inflația decât țări cu resurse energetice și agricole, cum ar fi România de exemplu. Așadar, inflația nu este determinată de tulburările geopolitice de pe piața energiei sau de pe piețele agricole (care pot mișca prețurile în sus doar pentru o scurtă perioadă de timp), ci este aproape în mod fundamental cauzată de politicile monetare expansive.

Având în vedere instrumentul inadecvat prin care măsurăm inflația ne putem da seama că de multe ori inflația trece neobservată deși în realitate ea își face în continuare simțite efectele negative chiar dacă nu la fel de vizibil.

Astfel, una din modalitățile cele mai simple prin care inflația este ocultată se face prin scăderea calității produselor. De exemplu, prețul unui covrig rămâne tot un leu, dar dimensiunile lui scad sau diversele adaosuri (mac, susan, semințe, etc.) se reduc substanțial astfel încât producătorul cere același preț ca și înainte de inflație dar calitatea și cantitatea oferită sunt mai mici.

Un alt exemplu, foarte banal, este cel al producătorilor de carte care se văd confruntați atât cu o creștere galopantă a prețului la hârtie cât și cu scăderea puterii de cumpărare a oamenilor, ceea ce le afectează vânzările. Pentru a se menține pe piață și a fi cât de cât competitivi, singura soluție pe care o au editurile este de a reduce pe cât posibil calitatea hârtiei folosite. În locul unei hârtii cu un gramaj mai ridicat și un aspect mai plăcut, editorii vor utiliza o hârtie de calitate inferioară dar vor fi nevoiți să ceară cel puțin același preț pe care îl pretindeau și înainte pentru a nu suferi pierderi.

Sunt doar două exemple, dar ele pot fi multiplicate cu ușurință la scara întregii economii, de la băbuțele din piață care pun mai puțin pătrunjel în legătură, dar cer tot un leu, până la companii ultrasofisticate care încep să caute înlocuitori tot mai ieftini pentru componentele produselor lor, sau restaurante care micșorează porțiile dar mențin același preț.

Dacă ne uităm superficial nu s-a schimbat absolut nimic iar inflația dă semne că a ostenit și criza se îndepărtează, asta după ce am fost amenințați serios. În realitate, însă, inflația continuă să-și facă bine-merci de cap, ignorând complet artificiile prin care micii și marii producători încearcă să-și mențină în viață afacerile și veniturile.

Iar aici suntem nevoiți să ne întoarcem la primul punct, și anume că inflația nu reprezintă creșterea prețurilor (aceasta este doar o consecință), ci creșterea masei monetare care are loc prin expansiunea creditului și a monedei. Bineînțeles că această expansiune monetară este strâns legată de politicile guvernamentale și mai ales de cele fiscale. Cu alte cuvinte, până când politica fiscală nu va deveni mult mai austeră, iar deficitele bugetare nu vor începe să dispară sau măcar să se reducă semnificativ, nu vom asista la o scădere considerabilă a inflației. Mantra colectării cât mai multor bani la buget nu face decât să ascundă o ineficiență care de cele mai multe este stipendiată prin inflație și care duce la sărăcirea celor mai vulnerabile categorii de populație. După care, odată intrați în spirala „majorări de salarii și pensii pentru a face față inflației” procesul se autogenerează spre paguba întregii societăți.

În concluzie, fără o politică monetară și fiscală mult mai prudentă, inflația va continua să ne bântuie mult timp de acum încolo.

 

Despre Marius Giurgea

Verificați și

Ucraina caută țapi ispășitori în România

Legislația, promovată de experții ucraineni și adoptată de guvernul de la Kiev, de interzicere a …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.