fbpx

Criza gazului nu se va rezolva prea curând

Spania, Portugalia și Germania au anunțat recent planuri de a conecta vasta rețea iberică de gaz natural lichefiat și industria aferentă de alte piețe europene. În timp ce primul ministru german Scholz a afirmat că piața de gaz iberică ar trebui să fie legată direct de vecinii săi europeni pentru a preveni o penurie majoră în această iarnă, politicienii francezi nu sunt foarte fericiți cu această sugestie. Se pare că Parisul nu consideră această mișcare necesară sau există obiecții politice și economice față de plan.

Afirmațiile cancelarului german de săptămâna trecut despre o conductă de gaz care să lege Spania și Europa centrală au fost primite cu entuziasm atât de Spania cât și de Portugalia. Berlinul dorește să diminueze riscul unei ierni foarte geroase și al unei recesiuni economice, în cazul în care fluxurile de gaz rusesc către UE sunt complet blocate. Războiul din Ucraina nu dă semne de oprire, iar sancțiunile europene afectează financiar Moscova. Premierul portughez Antonio Costa a cerut liderilor și instituțiilor europene să sprijine acest proiect. Ministrul spaniol al industriei, Reyes Maroto, a declarat că tot guvernul spaniol sprijină acest plan.

Ambele țări, cu o rețea de stocare și regazificare a GNL impresionantă, ar putea atenua amenințarea energetică rusească. Gazul aflat deja la dispoziție, ca și noile volume de gaz, ar putea fi trimis prin noi conducte către Franța și mai departe. În același timp, există discuții asupra unui nou gazoduct între Spania și Italia, care să ocolească Franța, din cauza obiecțiilor Parisului. Pare că principalele obiecții sunt ecologice și economice. Acest proiect, cu origini în anul 2013, a fost anulat din aceleași motive în ianuarie 2019. Dacă nu ar fi fost anulat, acum piața europeană a gazului ar fi fost într-o situație mult mai bună.

Totuși, în prezent, Franța se află sub presiune, deoarece Germania și alte țări din Europa centrală și de nord vest se află în fața unei penurii de gaz. A pune bazele unei rute prin Pirinei e un proiect mai fezabil decât o conductă submarină între Spania și Italia. Un proiect terestru ar costa undeva între 600-700 de milioane de euro, în timp ce un gazoduct prin mare ar costa semnificativ mai mult.

Piața gazului din peninsula Iberică a fost în ultimele decenii foarte ciudată. Abordarea Spaniei, care a a construit în exces, capacități de regazificare și depozitare a GNL, motiv pentru care a și fost criticată, pare acum o abordare înțeleaptă.
Peninsula Iberică nu doar că primește GNL de peste tot din lume, dar este și conectată prin conducte cu Algeria, ceea ce înseamnă că are mai multe surse. Totuși, nu există un interconector între infrastructura spaniolă și restul Europei. Spania are șase fabrici de regazificare, inclusiv cea mai mare din Europa, la Barcelona. La rândul ei, Portugalia deține o fabrică, cele două țări deținând împreună cam 30% din capacitatea de regazificare a GNL din Europa.

Acum, toți ochii vor fi ațintiți pe proiectul gazoductelor. Totuși, e puțin probabil ca acesta să fie gata iarna aceasta  sau cea viitoare. Prima încercare în acest sens a fost făcută în 2013, de a conecta Catalunia cu sud-estul Franței, însă obiecțiile Parisului și o lipsă de finanțare au anulat proiectul.

Optimismul din ziarele și politica spaniolă, și anume că această conductă ar putea fi construită în opt sau nouă luni, e cel puțin ciudat. Legătura dintre Franța și Spania necesită un alt segment de conductă pentru a conecta rețeaua spaniolă la cea franceză, iar timpul de implementare normal, dacă totul merge conform planului, este între 2 și 2,5 ani. Ecologiștii și alte ONG-uri trebuie forțați să nu interfereze cu acest proiect. Operatorul rețelei spaniole, Enagas, a afirmat limpede că acest gazoduct ar putea fi gata în aproximativ doi ani, cu un cost de 600-700 milioane de euro.

E de așteptat ca în lunile următoare să apară tot mai multe astfel de proiecte, nu doar în Portugalia și Spania, dar foarte probabil și în Grecia și Italia. Nevoia de schimbare a abordării folosite de UE și BERD când vine vorba de finanțarea noilor gazoducte este evidentă. Totuși, politicienii doresc să creadă că se poate găsi o soluție imediată, iar realitatea pieței este adesea foarte diferită. A construi un proiect de conducte la scară mare nu reprezintă doar o problemă de bani și media, dar conține și probleme tehnice și de termene. Europa, în special Germania, Olanda și Europa Centrală, trebuie să înțeleagă că actuala criză nu are soluții pe termen scurt. În următorii ani, cel puțin până în 2024, Europa va avea o criză a gazului și poate chiar a energiei.

Nu există soluții pe termen scurt la dispariția gazului rus de pe piețele europene. Volumele de GNL care acum inundă Nord-Vestul Europei vor scădea în următoarele luni, pentru că intră în joc competiție din Asia. Optimismul din cercurile politice europene e nerealist. Bruxellesul are nevoie de o strategie energetică reală, sprijinind toate soluțiile disponibile, dacă dorește să contracareze în viitor dominația energetică a Rusiei.

Speranța Europei că GNL va veni din SUA, așa cum se întâmplă acum, e de asemenea neîntemeiată. Primele semne că gazul american se îndreaptă către Asia sunt deja vizibile pe măsură ce se apropie iarna. Viitorul politic al președintelui Biden este legat de prețul pe care îl plătesc consumatorii americani pentru gaze naturale, ceea ce înseamnă că politicienii americani vor dori să țină tot mai mult gaz în țara lor.

Articol de Cyril Widdershoven  pentru Oilprice.com

About Marius Giurgea

Check Also

Dezastrul zonei euro. Între stagnare și stagflație

Economia zonei euro este mai mult decât slabă. Este într-o contracție profundă, iar datele sunt …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.