Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Unele informații comparative aproape că nu mai au nevoie de alte comentarii într-atât sunt de elocvente. De pildă, așa cum de mai bine de jumătate atenția ne este captată de an de războiul din Ucraina și de consecințele economice dezastruoase rezultate în urma conflictului tindem să uităm anumite adevăruri care până mai ieri erau evidente.
Așa se face că în acest moment singura opțiune viabilă pe care europenii o contemplă este cedarea în fața forței brute a lui Vladimir Putin sau raționalizarea energiei, cu costuri masive economice, sociale și chiar umane.
Dar, și aici intervin acele informații comparative seci, uităm că până nu demult Europa era un exportator net de energie și nu se afla în condiția de dependență de astăzi. În urmă cu 15 ani Europa exporta mai multă energie, în special gaz natural, decât exportă astăzi nu Europa, ci Rusia. În acest moment, Rusia exportă de trei ori mai mult gaz decât produce Europa.
Explicația acestui fenomen nu constă într-o secătuire a rezervelor de gaz, nici pe departe. Gazul natural european se găsește bine adăpostit în subsol, doar că politica energetico-ecologistă a Uniunii Europene a blocat practic principalele investiții în această hidrocarbură.
Motivele acestui boicot sunt complexe, dar presiunea grupurilor ecologiste pare a a fi cel mai important dintre ele. Doar că explicația nu se oprește aici. De exemplu, în anul 2014, secretarul general al NATO a declarat că Rusia finanțează activiștii climatici pentru a mențin dependența de gazul rusesc și a împiedica explorarea și exploatarea gazelor de șist.
1. Povestea ar trebui să fie bine cunoscută și în România, unde acum opt ani țara întreagă era agitată de protestatari apăruți de niciunde prin colțuri neumblate pentru a protesta împotriva exploatărilor de gaze de șist derulate de compania americană Chevron. Faptul era aproape paradoxal având în vedere că firma americană nici măcar nu începuse faza de exploatare, tot ceea ce făcuse până atunci fiind studii de prospectare. Mai mult, isteria cuprinsese într-o așa de mare măsură ecologiștii români încât aceștia au derulat proteste și acțiuni de distrugere a echipamentelor unei firmei de prospectare românești care derula activități de explorare pentru zăcăminte de gaze naturale (nu de șist) în zona Mediaș, o regiune recunoscută pentru această resursă.
Cert e că în urma scandalului stârnit compania americană a renunțat la investiții, iar România a pierdut atât implicarea financiară a gigantului american, cât și o posibilă resursă energetică importantă.
2. Episodul acesta nu a fost specific României, ci s-a derulat și se derulează în continuare în multe alte state occidentale, cu repercusiuni nebănuite. Cel mai mare câmp de gaze naturale din Europa și unul din primele zece din lume, cel de la Groeningen, din Olanda, și-a tot redus producția în ultimii ani, iar în octombrie, anul viitor este programat să se închidă definitiv din cauza problemelor de mediu, în speță mici cutremure de până la 3 grade care afectează locuitorii din zonă.
3. Norvegia este cel mai mare producător de gaze naturale din Europa dar și în acest caz problemele sunt de același tip. Deși guvernul norvegian încă rezistă presiunilor și nu cedează definitiv tentațiilor ecologiste, e limpede că s-ar putea face mult mai mult. În prezent, Norvegia asigură un sfert din necesarul de gaze al Europei și inclusiv acolo este programată o scădere a producției din Marea Nordului. Cu toate acestea, marile zăcăminte de gaze naturale încă așteaptă să fie descoperite, dar nu în Marea Nordului, unde s-au desfășurat până acum exploatările, ci în Marea Barents. Doar că și aici, încă dinainte de a avea loc vreo investiție, ecologiștii au dat în judecată guvernul norvegian deoarece încalcă dreptul la aer curat garantat de constituția statului scandinav.
4. O altă țară care până în anul 2004 nu avea probleme cu energia provenită din gazul natural era Marea Britanie. Însă pe măsură ce producția a decăzut, regatul a devenit dependent de gazul provenit din Norvegia, Qatar și Rusia. Totuși, în Marea Britanie existau și există rezerve importante de gaze de șist în zona Lancashire și Yorshire dar exploatarea acestora a fost oprită în fașă de o campanie ecologistă concertată din care nu au lipsit poveștile de groază înfățișate fără oprire pe canalul media al Kremlinului Russia Today.
Centrul pentru Studii Europene a descoperit că guvernul rus a investit 95 de milioane de dolari în campaniile ONG-urile contra gazelor de șist.
Tot în privința gazului de șist se estimează că Europa are suficiente rezerve recuperabile pentru a acoperi consumul Uniunii Europene pentru o perioadă de 60 de ani. Mare parte din aceste rezerve se găsesc în Estul Europei (Ucraina, Polonia, România și Bulgaria), dar și în partea apuseană a continentului (Franța, Olanda, Germania).
Cu toate acestea, opțiunea explorării și exploatării acestor rezerve de gaz natural și gaz de șist nu apare aproape niciodată în dezbaterea politicienilor, constrânși de ONG-uri cu o agendă îndoielnică. Între timp însă europenilor li se cere să închidă aerul condiționat, iar la iarnă caloriferele.
