Lui Vladimir Putin, președintele rus, i-a plăcut întotdeauna să-i ia peste picior pe liderii europeni. Pe măsură ce relațiile dintre Moscova și Berlin se deteriorează din cauza aprovizionării cu gaz natural, Putin îl manipulează fără jenă pe cancelarul Olaf Scholz. Dar s-ar putea să regrete această mișcare.
Săptămâna aceasta Putin a sugerat că Germania ar trebui să meargă înainte cu proiectul Nord Stream 2 pentru ca fluxurile de gaz să se întoarcă la normal. Cantitatea de gaz care trece din Rusia spre Germania prin gazoductul Nord Stream 1, pe sub Marea Baltică, este de 67 milioane de metri cubi/zi sau 40% din capacitatea sa tehnică. Rusia consideră că de vină este o problemă tehnică, care nu poate fi rezolvată din cauza sancțiunilor. Dar foarte puțini cred în această explicație.
Potrivit lui Vladimir Putin, Nord Stream 2 ar oferi o soluție operațională. Președintele rus le-a spus jurnaliștilor aflați la Teheran că a discutat despre această temă cu Scholz, a cărui administrație a suspendat procesul de certificare a gazoductului după invazia din Ucraina.
Această propunere legată de Nord Stream 2 nu e ceva serios. În teorie, ar pune în funcțiune un gazoduct care ar oferi capacitate suplimentară de transport. Dar pentru a crede acest lucru ar trebui, de asemenea, să crezi că Gazprom (citește Kremlinul) acționează cu bună credință și intenționează să folosească această capacitatea aflată la dispoziția sa.
E evident că nu așa stau lucrurile. Există o capacitate de transport gaz care stă nefolosită în Polonia și Ucraina care ar putea fi folosită pentru a compensa inabilitatea Gazprom de a folosi la maxim Nord Stream 1. Varșovia a avut o poziție dură față de Moscova de la invazie încoace, dar scăderea fluxului de gaz a precedat orice măsură obstrucționistă a țarilor prin care trece gazoductul.
A da undă verde la Nord Stream 2 înseamnă ca Germania să capituleze în fața Rusiei. Nu s-ar obține nimic concret. În pofida afirmațiilor lui Putin, compania de gaz rusească Gazprom și-a făcut praf reputația de furnizor de gaz prin reducerea aprovizionării cu gaz a piețelor europene. Așadar, probleme nu o reprezintă capacitatea de transport aflată la dispoziția Gazprom ci felul în care compania alege să o folosească.
Prin Nord Stream 1, Gazprom transportă doar 40% din cât transporta înainte. Livrările au fost reduse la zero în timpul celor 10 zile de mentenanță care s-au încheiat pe 21 iulie, atunci când s-au întors la capacitatea de 40%. Conform Gazprom, fluxurile nu pot fi mai mari din cauza unei turbine, necesare pentru a pompa gaz, aflată la service în Canada.
E semnificativ că Gazprom a așteptat mai bine de o lună înainte de a invoca retroactiv o notă de forță majoră către clienții europeni. Iar această notă a fost raportată pe 18 iulie, exact în aceeași zi în care mass-media rusă a spus că turbina a părăsit Canada și se îndreaptă către Rusia prin Germania.
Uniper, cel mai mare importator de gaz rusesc, a respins această notă, spunând că este nejustificată. Un purtător de cuvânt al ministrului economiei din Germania a afirmat că acea turbină era adițională și nu urma să fie folosită până în septembrie, ceea ce aruncă o umbră de îndoială asupra motivelor oficiale privind scăderea fluxului de gaz.
Turbina se îndreaptă acum spre Rusia după ce guvernul canadian a suspendat temporar sancțiunile impuse Rusiei. Unitatea ar trebui reinstalată spre sfârșitul lui august, ceea ce înseamnă, în teorie, că exporturile ar trebui să revină la capacitate deplină.
Dar lucrurile nu se încheie aici. Putin afirmă că Gazprom trebuie să mai trimită o turbină pentru revizie în Canada, dar nu se poate face acest lucru până când documentația legată de statutul legal al primei a fost primit pentru a confirma că nu se află sub sancțiuni și nu va fi confiscată.
Conform chiar lui Putin, deschiderea Nord Stream 2 nu ar înlocui volumele lipsă de gaz din Nord Stream 1. După ce Germania a înghețat procesul de certificare, Gazprom se pare că redirecționat o parte din gazul care trebuia să treacă prin Nord Stream 2 către „consumul domestic și procesare” în Rusia, ceea ce înseamnă că Rusia nu mai are gaz suficient pentru a umple la capacitate maximă gazoductele.
A propune o soluție politică indigestă la o problemă „tehnică” este parte din procesul geopolitic normal. A propune o soluție tehnică nefezabilă la o problemă politică este o provocare fără sens. Lui Putin poate că îi face plăcere să râdă pe seama problemelor energetice europene, dar ele sunt o problemă și pentru el.
În iarna care vine consumul de gaz industrial va fi redus pentru a evita penele de curent, în cazul în care Gazprom reduce fluxurile de gaz. Activitatea industrială va fi sugrumată rapid ceea ce înseamnă că procesul nu poate fi inversat cu ușurință, chiar dacă relațiile dintre Rusia și Germania vor fi restabilite ca prin magie iar gazul va deveni din nou ieftin și mult.
Uniunea Europeană, cu toate păcatele ei, ia în serios amenințarea Moscovei și cere statelor membre să-și reducă în această iarnă consumul. UE se pregătește pentru o suferință economică pe termen scurt dar ar putea ieși mai puternică.
Pe de altă parte, Rusia nu poate înlocui cu ușurință piața de gaz europeană. Gazoductele către China durează mulți ani pentru a fi construite, la fel ca și capacitatea de a lichefia și exporta gazul către piețele globale. Putin complotează distrugerea principalului client energetic fără să aibă la dispoziție un înlocuitor. Scholz s-ar putea să fie cel care râde mai bine la urmă.
Articol de Seb Kennedy pentru The Spectator.