Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
„Operațiunea militară specială” din Ucraina nu este un război – există o lege și o pedeapsă maximă legală (deși nimeni nu a fost până acum condamnat) de 15 ani de închisoare dacă susții altceva. Dar cu toate acestea, Rusia pare că se îndreaptă către o economie de război, cu toate lăudăroșeniile recente ale lui Vladimir Putin.
La Forumul Economic Internațional de la St. Petersburg, încheiat de curând fără o participare prea numeroasă, Vladimir Putin a afișat un ton triumfalist susținând că „blietzkriegul economic împotriva Rusiei nu a avut vreo șansă de succes”, iar „predicțiile sumbre privind viitorul economiei Rusiei nu s-au adeverit.”
E și adevărat și fals. Nu a existat o prăbușire economică de anvergură, mulțumită în special celor opt ani de sancțiuni economice care au pregătit Rusia, dar și datorită unor magicieni tehnocrați precum guvernatoarea băncii centrale a Rusiei, Elvira Nabiulina. Cu toate acestea, războiul economic macină încet și sigur.
Rusia se îndreaptă deja pentru o scădere a Produsului Intern Brut de 15%, iar inflația a ajuns deja la 17%. Deși e ușor să te păcălești dacă privești la sumele imense de bani care se îndreaptă către Moscova, în cea mai mare parte datorită exporturilor de petrol și gaz, problema este că Rusia nu prea poate cumpăra ceea ce are nevoie, de la microchipuri la părți componente, și asta din cauza sancțiunilor. Moscova se află întrucâtva în postura consumatorilor din timpul comunismului sovietic, în faza sa terminală, cu ruble în buzunar dar fără să aibă ce să cumpere.
Își dă seama oare Putin de asta și încearcă să o facă pe grozavul, clamând că „la fel ca strămoșii noștri, vom rezolva orice probleme”? Cel mai probabil nu. Sunt oare mai capabili consilierii săi economici să-i spună adevărurile neplăcute, spre deosebire de consilierii în politică externă și generalii care l-au sfătuit în februarie?
La urma urmelor, faptele nu par punctul forte al președintelui rus. Când Nabiulina i-a spus, în timpul unei videoconferințe, că războiul „aruncă economia în gaura de canalizare”, el se pare că pur și simplu a încheiat convorbirea.
În orice caz, alții par că își dau seama, iar în ultima săptămână, parlamentul rus a trecut două legi care în practică înseamnă că „operațiunea militară specială” va fi considerată, indiferent de ce se spune, un război din punct de vedere al mobilizării economice.
Admițând că au fost nevoiți să sprijine armata într-un context de „presiune a unor sancțiuni colosale”, adjunctul primului ministru, Yuri Borisov, a recunoscut că este necesar „se ne concentrăm cel puțin temporar eforturile pe anumite sectoare ale economiei” pentru a ne asigura că „garantăm furnizările de arme și muniție”.
În spatele acestui limbaj sec sunt măsuri care nu doar că vor permite guvernului să mobilizeze rezerviștii, dar și să-i forțeze pe muncitorii din industriile strategice să muncească peste program și să împiedice firmele să refuze a onora contractele venite de la stat.
Bineînțeles că legea aceasta trebuie să fie semnată de Putin, dar nu există prea mari dubii că aceasta inițiativă a venit în primul rând de la Kremlin.
Aceasta reprezintă o recunoaștere fără tragere de inimă a faptului că deși Rusia s-a descurcat în primele luni de sancțiuni, acum situația va deveni mai dificilă. Chiar și oameni foarte apropiați de Putin, precum Serghei Chemezov, CEO-ul conglomeratului din industria apărării Rostec, au început să dea semnale că economia Rusiei va fi puternic lovită.
Este, de asemenea, o victorie ideologică pentru cei care susțin războiul. Imediat după invazie, ei au început să discute despre nevoie de a militariza economia, iar la primul semn Putin pare dispus să le dea mână liberă.
Totuși, tehnocrații, conduși de primul ministru Mikhail Mishustin, Nabiullina și șeful cancelariei prezidențiale Anton Vaino au reușit să-l convingă că este o greșeală, iar Putin a ales să îi lase pe ei să controleze economia. Aceștia au încercat pe cât posibil să mențină cât mai mult din vechea economie liberală deschisă, dar pe măsură ce devine din ce în ce mai clar că războiul se va prelungi luni de zile – iar sancțiunile ar putea să rămână ani buni de acum încolo – această soluție pare mai puțin viabilă.
Războinici precum secretarul consiliului de securitate, Nikolai Patrushev, s-au întors la atac. Perspectiva sa pare similară cu cea a „comunismului de război”, adoptată de bolșevici în 1918, în timpul războiului civil. Industriile au fost naționalizate, muncitorii trecuți sub disciplina militară iar mâncarea a fost raționalizată. A fost ceva foarte brutal, dar a funcționat.
Patrushev și aliații lui nu sunt însă niște stângiști. Pare mai mult un comunism de război, dar fără comunism.
Articol de Mark Galeotti pentru The Spectator.
