Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Capacitatea Ucrainei de a se apăra contra invaziei ruse a surprins aproape pe toată lumea din afara granițelor țări, și probabil pe nimeni mai mult decât pe Vladimir Putin.
În ceea ce privește încercările Occidentului de a obstrucționa Rusia prin sancțiuni impuse exportului de hidrocarburi, e cu totul altă poveste. Sancțiunile nu au fost complet inutile.
Potrivit unui raport publicat de think tank-ul Centre for Research on Energy and Clean Air (CREA), sancțiunile au făcut ca Rusia să piardă aproximativ 200 de milioane de euro/zi, față de ce câștiga la începutul anului : 880 de milioane euro/zi în mai, comparativ cu 1,1 miliarde euro/zi în ianuarie și februarie. Dar din cauza creșterii rapide a prețurilor la petrol și gaz, determinate în parte de invazia din Ucraina, Rusia are în continuare parte de venituri mai mare decât anul trecut.
În primele 100 de zile de după invazia din 24 februarie, potrivit CREA, Rusia a încasat 93 de miliarde de euro din exporturile de petrol. Dintre acestea, 57 de miliarde au provenit din exportul către Europa. Cu toate eforturile europenilor de a se debarasa de petrolul și gazul rusesc, mare parte din petrolul rusesc este achiziționat de alte țări. China a luat locul Germaniei în calitate de cel mai mare client de hidrocarburi al Rusiei, plătind 12,6 miliarde de euro, de la începutul invaziei. Conform raportului CREA, alte țări care și-au mărit importurile de petrol din Rusia includ India – 18% din importurile de țiței vin acum din Rusia, spre deosebire de 1% cât era înainte de invazie – și cumva surprinzător Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită.
Oricât de tare ne-am dori ca restul lumii să boicoteze Rusia, la fel cum o facem noi, și nu reușim, Occidentul nu are nicio putere de a preveni exporturile de petrol și gaz ale Rusiei către sud și est. Mai mult, e greu chiar și să protestezi că alte țări cumpără petrol și gaz rusesc când noi, europenii, suntem în continuare cel mai mare client al lor.
De asemenea, Rusia continuă să exporte mari cantități de cărbune spre Europa. În această privință, Olanda este al doilea cel mai mare client al Rusiei după Japonia. Singurele țări care au întrerupt practic orice fel de import energetic din Rusia sunt SUA (100%) și Suedia (99%).
Aceasta este cel puțin situația cu importurile directe. Dar aici intervine partea cea mai neplăcută din tot acest aranjament: o parte din petrolul exportat către India pare să se reîntoarcă înapoi în Europa sau în America de Nord. Gigantica industrie de rafinare din India, care în cea mai mare parte își exportă produsele, folosește din ce în ce mai mult țițeiul rusesc. Cea mai mare rafinărie petroliere din India, de la Jamnagar a utilizat în luna mai 27% din țițeiul procesat din Rusia. Potrivit rapoartelor, mai bine de jumătate din petrolul rafinat acolo este exportat. Din acesta, în mai 20% era transportat pe canalul Suez – ceea ce sugerează că avea ca destinație fie Europa fie America de Nord (deși o parte ar putea merge spre Africa de Nord). Mai mult, vasele europene și americane pun umărul la transportul masiv de petrol rusesc. În aprilie și mai, potrivit CREA, 67% din exporturile ruse de petrol au fost transportate pe vase deținute de companii europene și americane.
Poate că e ceea ce trebuie să facem atunci când boicotăm exporturile de gaze și petrol. Și am avut unele succese cu această strategie. Dar de la un anumit punct încolo va trebui să ne întrebăm: merită oară suferința industriilor și consumatorilor europeni? Mai ales când restul lumii, departe de a urma exemplul Europei, își cresc în fapt consumul de hidrocarburi provenite din Rusia.
Articol de Ross Clark pentru The Spectator.
