Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Directorul JP Morgan, Jamie Dimon, crede că prețul barilului de petrol ar putea ajunge la 75 de dolari la sfârșitul acestui an. Potrivit lui Jeremy Weir, președintele companiei de trading Trafigura, prețul petrolului ar putea să explodeze chiar și de la aceste niveluri atinse în prezent. Energy Aspects, o firmă de consultanță care are clienți mari, de la fonduri de investiții la companii energetice de stat, susține că „ne aflăm probabil în fața celui mai mare avânt pe care l-a cunoscut vreodată petrolul”. Goldman Sachs crede că prețul petrolului va atinge în medie 140 de dolari în al treilea sfert al acestui an.
Este facil să discreditezi aceste previziuni cu privire la prețul petrolului ca fiind declarații de manual ale băncilor și traderilor care au poziții deschise long pe petrol, care deja a atins 120 de dolari pe baril.
Cei care au memoria bună își aduc aminte de raliul petrolului dinainte crizei financiare din 2008, când petrolul a ajuns la 147 de dolari barilul. Pe atunci, Goldman Sachs era printre principalii preopinenți ai ideii că petrolul va ajunge și mai sus, dar previziunea s-a infirmat imediat ce economiile au intrat în recesiune. Până la Crăciunul din 2008, barilul de petrol a ajuns la 40 de dolari.
Dar deși e bine să păstrezi în permanență o doză de scepticism cu privire la estimările legate de prețuri, e suficient să te uiți un pic pe fundamentele pieței de petrol pentru a vedea că, de data aceasta, estimările sunt foarte bine fondate.
Criza energetică, care a început în momentul în care Rusia a sufocat livrările de gaz către Europa, înainte de a declanșa un lanț de probleme ca urmare a invaziei din Ucraina, este departe de a se fi terminat. Mai degrabă se va agrava înainte de a se atenua, cu ramificații profunde pentru o economie mondială care deja se luptă cu inflația.
Problema principală este simplă: nu există suficient petrol pentru a ajunge la toată lumea. Și, având în vedere că petrolul rusesc are probleme în a ajunge pe piață, există temeri legitime că livrările ar putea scădea și mai mult.
UE tocmai ce a interzis petrolul rusesc transportat pe mare, forțând Moscova să livreze țițeiul la distanțe și mai mari către cumpărători care ignoră sancțiunile. Dar pe măsură ce Asia absoarbe o parte din petrolul rusesc, există îndoieli serioase cu privire la abilitatea și dorința rafinăriilor din Asia de a-l absorbi.
Marea provocare este un embargou pentru asiguratorii vaselor care transportă petrol rusesc. Ar interzice efectiv transportul țițeiului rusesc pe piața de cargo mainstream, lăsând-o fără prea mari posibilități de a-și transporta petrolul.
Rory Johnston, un consultant pe piața de mărfuri, susține că majoritatea porturilor nu vor accepta tancuri petroliere fără asigurările din Marea Britanie și UE, iar o estimare rezervată susține că producția rusească va scădea cu aproape 20% față de nivelul de dinainte de invazia din Ucraina, până la sfârșitul anului. Producția rusească ar putea scădea mult mai mult, Agenția Internațională a Energiei, estimând un declin de 3 miliarde de barili/zi, echivalentul dispariției de pe piață al producției din Kuweit.
Această dispariție de pe piață nu va fi ușor de înlocuit. Guvernele occidentale deja au accesat rezervele strategice, eliberând aproape un milion de dolari/zi de la începutul invaziei. Dar această eliberare nu a făcut decât să tempereze creșterea prețului și nu poate continua la nesfârșit.
Singurele țări care pot mări producția sunt Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, dar abilitatea lor nu este nelimitată. Producția Arabiei Saudite nu este nelimitată, apropiindu-se de 11 miliarde de barili/zi, după ce a acceptat o mărire a producție. Dar a adăuga încă un miliard de barili/zi ar împinge producția spre o zonă necunoscută, deoarece ar pune mare presiune pe capacitățile lor de producție, dacă trebuie să susțină producția mai mult de câteva luni.
Alți membri OPEC se chinuie să mărească producția chiar la nivelul dinainte de pandemie, după ani de subinvestiții și management prost. Un acord între SUA și Iran care ar putea aduce mai mult petrol pe piață întârzie.
Creșterea prețurilor la mâncare ar putea determina tulburări în țările producătoare de petrol ceea ce ar amenința livrările de petrol. Marile companii de petrol rămân ezitante să investească. Chiar dacă ignoră presiunile pentru a trece pe regenerabile, multe investiții iau ani până să ajungă la maturitate.
Dacă producția este afectată atunci rămâne ca cererea să echilibreze piața. Dar guvernele au redus taxele pentru a susține consumul, în timp ce oamenii, frustrați după doi ani de restricții, arată că sunt dispuși să plătească la pompă. China se redeschide. Oamenii zboară din nou. Cererea o ia în direcția greșită.
Toți acești factori indică o explozie a prețului la petrol până la un nivel când se va reduce consumul, determinat probabil de o recesiune suficient de puternică încât să taie din cererea. Cu alte cuvinte, o recesiune pentru multe economii.
Politicienii ar putea încuraja economisirea, de la micșorarea vitezei de circulație până la reinstituirea de taxe. Dar evidența arată că ei sunt mai fericiți să intre în necazuri decât să supere automobiliști. Trebuie că speră că atuni când petrolul va ajunge ieftin din nou, votanții vor mai avea o slujbă spre care să conducă mașină.
Articol de David Shepperd pentru The Financial Times.
