Rețeaua Europeană România în Uniunea Europeană
Related Articles
Deși au afirmat în nenumărate rânduri că inflația actuală e doar un fenomen temporar care va dispărea fără mari bătăi de cap, bancherii centrali europeni au schimbat în ultimele luni discursul. În prezent, mai toți reprezentanții instituțiilor monetare europene par să pice de acord că avem de-a face cu un pericol economic și social serios. Ceea ce s-a schimbat între timp a fost apariția războiului din Ucraina, care le-a dat calculele monetare peste cap, dar le-a oferit în același timp un vinovat foarte comod: Rusia.
În aceste condiții, rata inflației a explodat peste tot, dar mai ales în Europa: Ungaria a ajuns la 10,7%, Grecia la 11,3%, Bulgaria la 14,4%, Lituania la 18,9%, Estonia la 20%. Până și foarte restrictiva și ponderata Germania s-a apropiat în luna mai de o rată a inflației de 8%, o valoare de neconceput în ultimele patru decenii.
Bineînțeles că responsabilitatea Rusiei în privința inflației europene trebuie privită în context. Așa cum au tot subliniat analizele Rețeaua Europeană, dar și o serie de analiști și instituții economice importante, inflația europeană își începuse galopul cu luni bune înainte de începerea războiului din Ucraina, pe fondul expansiunii monetare fără precedent din cei doi ani de pandemie. Această expansiune, de altfel, nu a fost peste tot identică, iar unele bănci centrale, nu multe, au avut politici mult mai conservatoare. De exemplu, rata inflației în Japonia este în prezent de 2,5%, iar în Elveția este 2,9%. Niciuna dintre aceste țări nu deține rezerve energetice ieșite din comun, ba dimpotrivă. Și cu toate acestea, prin politici monetare mai precaute, ambele țări au reușit să păstreze un nivel la prețurilor acceptabil.
În același timp, un alt factor care este trecut foarte ușor cu vederea atunci când vine vorba de inflația actuală și influența produselor energetice în nivelul prețurilor este distrugerea capacității de rafinare. Deși prețul petrolului a mai cunoscut acest nivel, ba chiar a atins și cote mai înalte, acesta nu s-a reflectat aidoma în prețurile combustibililor. În timpul pandemiei au fost închise zeci de rafinării, deoarece cererea pentru combustibili era foarte scăzută. Dar motivul mai profund pentru închiderea capacităților de rafinare l-a reprezentat politica Net Zero emisii de carbon până în 2050, ceea ce a făcut ca multe rafinării să își închidă capacitățile de producție, să le convertească pentru a biocarburanți. De asemenea, multe companii nu au mai investit în astfel de facilități, descurajate de politicile europene prin care se descurajează folosirea hidrocarburilor.
În 2012, 2013, 2014 prețul petrolului a depășit valorile pe care le atinge astăzi, și asta fără a lua în calcul inflația survenită între timp. Cu toate acestea, prețul carburanților de azi depășește cu mult prețul carburanților din acei ani, iar explicația o reprezintă distrugerea capacității de rafinare și embargoul voluntar al produselor petroliere procesate din Rusia, care furniza Europei aproape jumătate din cantitatea de motorină necesară.
Dar problema mai profundă privește politicile monetare ale Băncii Central Europene care se confruntă cu o inflație, în aparență de nestăvilit. Mesajele transmise săptămâna trecută de Christine Lagarde, guvernatoarea BCE, au avut rolul de a asigura piețele și decidenții politici că situația este sub control. „Dacă este necesar, așa cum am demonstrat în trecut, vom folosi instrumentele existente sau unele noi care vor fi disponibile” pentru a ține sub control costurile la care se împrumută statele membre cele mai îndatorate.
Majorarea inevitabilă a dobânzilor pentru a ține sub control inflația înseamnă printre altele și ridicarea dobânzii pentru statele care se împrumută și care sunt în pericol de a intra în incapacitate de plată, în special Italia și Grecia. Pe de altă parte, a ține dobânzile jos înseamnă în condițiile actuale a perpetua inflația, sărăcirea populației și distrugerea companiilor private. Prinsă între aceste obiective ireconciliabile nu este de mirare că BCE a anunțat prin vocea guvernatoarei Christine Lagarde că „trebuie să ne asigurăm că nu există niciun fel de fragmentare”.
Riscurile unei degringolade economice europene se pot reflecta cu ușurință într-o dezordine politică.
